Lumea fantastică a lui Elon Musk

                              Foto: O rachetă Falcon 9 duce pe orbită un satelit comercial. August 2014 © SpaceX

O conversație cu Ashlee Vance, autorul excelentei biografii – singura autorizată – „Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future”. Interviu realizat de Vasile Decu.

PayPal. Tesla SpaceX. Capsula Dragon andocată la ISS. Tesla Energy și Gigafactory. Asta da carte de vizită! Iar desenate pe spate sunt planuri și mai ambițioase: O nouă rachetă și mai puternică. Echipaje umane în Dragon. Internet din spațiu. Hyperloop. Un oraș pe Marte! Pentru aproape întreaga carieră a lui Musk, presa l-a adorat ca pe un businessman genial, raportând cu entuziasm tranzacțiile și valoarea acțiunilor sale sau averea estimată. Dar astfel de abordări ratează esențialul: Elon Musk este un explorator natural! Nu genul care urcă pe munți – ăla e doar sport și orgoliu egoist (nu, nu este mereu un pleonasm, după cum explic mai departe). Un explorator adevărat este cel care își asumă o misiune aparent imposibilă și ne îmbogățește cunoașterea sau abilitățile. Iar cuvântul „eu” din vocabularul său include, indirect, și „noi, oamenii”: „(Eu) Vreau să fac transportul spațial mai ușor și mai ieftin (pentru noi).” „(Eu) Vreau să fac o mașină electrică cu adevărat cool (pentru noi).” „(Eu) Vreau să trec lumea pe energie regenerabilă (pentru noi).” Ăsta da orgoliu. Ca multe milioane de oameni din jurul lumii, copii, dar și adulți, am devenit fan devotat al lui Elon Musk atunci când, după ce a încasat „cecul” uriaș de pe vânzarea PayPal, a decis să inventeze cea mai frumoasă mașină de tocat bani, numită SpaceX, pe care a transformat-o însă în prima companie spațială privată de succes. Iar admirația și respectul au crescut de-a lungul anilor, cu fiecare nou succes care îi valida îndrăzneala. Așa că atunci când jurnalistul american Ashlee Vance a publicat excelenta biografie a lui Elon Musk am fost unul dintre primii cititori, apoi unul dintre cei mai entuziaști „PR-iști” ai cărții, recomandând-o tuturor. Dacă vrei să înțelegi istoria agitată, dar captivantă, a companiilor Tesla sau SpaceX sau a omului din spatele legendei lui Elon Musk, cartea lui Vance este o lectură obligatorie (știu, e o formulă ultra-folosită, dar cred că e justificată acum).

Vorbind prin Skype din locuinţa sa din Mountain View, California, Ashlee Vance a fost de acord să împărtăşească experienţele sale din lumea lui Elon Musk, admiraţia sa pentru ingineria superbă a Model S sau succesele ireale ale SpaceX, precum şi despre nevoia noastră de astfel de figuri care să ne inspire.

________________________________________________________________________________

În luna mai, Elon Musk a ieșit iar pe scenă și a dezvăluit un nou proiect ambițios – Tesla Energy – baterii domestice și industriale care nu doar că arată extrem de bine, ci pot ajuta și la salvarea lumii. Tipul ăsta pare de neoprit!

(Râde) Pe măsură ce companiile lui se descurcă tot mai bine iar el face tot mai mulți bani, se pare că ambiția lui crește în loc să se diminueze. Mi se pare captivant, dar mi se pare și că se luptă cu prea multe lucruri o dată. E greu de imaginat cum va putea să le facă pe toate.

Cartea ta explică în parte cum ar putea face asta… (râde). Acum câțiva ani, ai scris un articol despre el pentru o revistă, apoi te-ai hotărât să scrii și o carte despre el. Ai descoperit, apoi ne-ai arătat și nouă, că tipul ăsta este real! Nu-i nicidecum un șarlatan! De exemplu, prima cursă privată de aprovizionare a Stației Spațiale Internaționale… asta da validare!

Și eu am spus la fel. Dar a fost ciudat la început. După cum ai văzut, scriu în carte că am fost un pic sceptic în privința lui Elon, înainte de 2012. Acum mi se pare amuzant, dar când m-am dus prima dată la New York să propun cartea editurilor lumea avea o impresie cu totul diferită despre Elon. Nimeni nu știa cine era și credeau că… Uite, mai exact, am fost la multe întâlniri în care trebuia să descriu ideea cărții și, aproape de fiecare dată, la final mă întrebau „Bine, dar când o să facă ceva?!!” Mi se păreau niște nebuni! Tocmai își andocase nava la stația spațială și îmi venea să le strig „Dar voi ce ați făcut vreodată?”” Chiar și azi mai primesc astfel de întrebări de la oameni care nu-l cunosc foarte bine – „Când o să aibă un produs comercial de succes?” sau chestii din astea… Mie mi se pare că, indiferent dacă îl placi pe Elon sau nu, este ridicol să spui asta despre el, pentru că nu mai poți numi o altă persoană care să fi făcut chestiile pe care le-a realizat el în industrii diferite! Este incredibil!

Da, pare o nebunie, precum călătoriile lui în Rusia ca să cumpere rachete intercontinentale! Sau faptul că nu i-a plăcut ce vindeau rușii așa că se apucă să citească manuale de inginerie aeronautică pentru a porni propria companie de rachete… Cartea ta poate fi citită ca un bun roman de ficțiune!

(Râde) Da, știu la ce te referi – citești și încerci să ți-l imaginezi pe tipul ăsta studiind manuale de rachete… Cred că pare ridicol majorității oamenilor – faci o grămadă de bani, apoi citești niște cărți cu rachete și te decizi că vei concura cu întreaga industrie aerospațială rusească! Nu doar că trebuie să construiești rachetele și toate celelalte chestii fizice (ceea ce este aproape imposibil, nu doar foarte-foarte greu), dar gândește-te la tupeul pe care care trebuie să-l ai care să crezi că te poți lupta cu aceste industrii complexe. Nu-i deloc ușor – trebuie să construiești racheta iar apoi mai trebuie și să te lupți cu guvernele și toată birocrația care le însoțește. Așa că imaginea unui tip stând la piscină în Las Vegas citind cărți despre industria aerospațială și crezând că poate să facă toate astea mi se destul de amuzantă!

Dar asta înseamnă că are tot dreptul să fie arogant atunci când, așa cum scrii și tu, competitorii tăi sunt Rusia și China, nu doar o altă companie care face aplicații pentru telefon… L-ai cunoscut pe Musk – pentru noi este un mare mister. Este orgoliul lui genul greșit de aroganță? Tu scrii că el chiar crede lucrurile ambițioase pe care le spune fără să clipească, precum colonizarea planetei Marte.

În primul rând, chestia asta cu Marte mi se pare…. Uite ce vreau să spun, poate că se minte singur tot timpul și îi minte și pe prietenii și familia sa, dar eu cred că tipul este foarte autentic și sincer. Cred că asta crede și despre asta îi pasă cu adevărat. Desigur, cred că se bucură și de banii pe care i-a făcut și de celebritatea pe care o are drept un inventator genial – oricine ar face asta! Da, are un orgoliu foarte mare și poate că se consideră cel mai deștept om din încăpere – orice încăpere – dar, chiar și astăzi, nu se comportă deloc așa. Este surprinzător de normal și cu picioarele pe pământ. Când intră într-un restaurant, nu defilează așteptându-se ca toată lumea să fie atentă la el; chiar din contră, intră aproape pe furiș și se așază imediat lângă tine. Aproape toți directorii pe care îi intervievez, de la marile companii, au la început vreo cinci indivizi care se ocupă de treburile lor și chiar și când ajungi să stai cu ei la masă pentru un interviu mai sunt cu voi cel puțin unul sau doi oameni… Cu Elon, treburile stau cu totul altfel – îi scriam un email și, da, poate că asistenta lui stabilea uneori ziua și ora întâlnirii, dar asta era tot. Dar, în general, îl contactam pe Elon, venea și vorbeam. Asta e ceva foarte diferit de ce întâlnești de obicei. Este surprinzător de normal (râde).

Scrii că este un tip ideal cu care să petreci, dar în același timp ai vorbit cu sute de angajați sau colaboratori de-ai lui, care spun uneori povești horror – bine, poate nu chiar horror, dar tot povești despre abuzuri; cred că poți să le spui abuzuri când le compari cu alte medii de lucru din Silicon Valley. Cu toate acestea, foarte mulți oameni îi sunt loiali. De ce?

Da, cred că este un șef foarte dificil, dar… În primul rând, toate companiile lui au un fel de misiune morală, câte un plan ambițios și spectaculos. Evident, să colonizezi Marte sau să salvezi lumea de la dezastrele schimbărilor climatice… Asta înseamnă mai mult decât o companie obișnuită de aplicații mobile. Iar angajații chiar cred în misiunea lor! Și cred că nu ține numai de misiunea companiilor. Elon a arătat că, dacă ești o persoană căreia îi pasă de lucrurile importante… de exemplu, dacă îți pasă de mașinile electrice, nu există niciun loc mai bun în lume unde să lucrezi în afară de Tesla, pentru că chiar apuci să faci un produs foarte cool, care chiar ajunge la oameni și care are șanse reale să aibă un impact mare asupra oamenilor. Cred că ei au încredere că Elon îi va duce acolo, deci toate chinurile de acum merită pentru că lucrul de la final va fi un produs bun. Cred că au încredere că Elon va lua aproape de fiecare dată deciziile bune și că, atunci când se ajunge la produsul final, nu va accepta niciun compromis. Au încredere că el poate să facă ce promite. Vorbesc despre toți angajații lui, de la ingineri la directorii mari, precum JB Straubel de la Tesla sau Gwynne Shotwell, președinta SpaceX. Ei au trecut prin toate, bune și rele, alături de Elon, căci pentru ei ăsta e un joc serios. Gwynne vrea să ajungă pe Marte la fel de mult ca Elon; JB vrea să producă o mașină electrică de succes la fel de mult ca Elon. Și amândoi au calculat că nu există nicio altă companie pe planetă unde să aibă șanse reale să facă asta. Deci cred în Elon.

Cât de rară este acum această mentalitate în Silicon Valley? Această credință în proiectul tău, spre deosebire de filozofia slujbei de la 9 la 5?

Unele companii încearcă asta și câteva reușesc. Silicon Valley e într-o fază ciudată acum, după mulți ani de boom, apoi de criză. De exemplu, atunci când Google a început să preia rolul de companie dominantă (Google și Apple – dar Google are o dominație culturală mai mare în Silicon Valley), fiind un trendsetter în materie de resurse umane, dotându-și campusul cu terenul de volei și piscine și mese de masaje și tot felul de chestii din astea – a schimbat cultura. Oamenii lucrează din greu și astăzi, dar suferința făcea parte din job, înainte. Viața la birou e ceva mai frumoasă acum și nu cred că oamenii lucrează la fel de multe ore ca în trecut… Mai sunt unele companii care au câte o misiune ambițioasă precum Tesla sau SpaceX, dar nu sunt deloc multe. Numărul lor e chiar mic. Dacă lucrezi la Netflix, de exemplu, lucrezi la ceva important, la un produs care este folosit de zeci de milioane de oameni. Dar care-i misiunea morală? Să faci filmele disponibile pentru toată lumea? Desigur, tuturor ne place să ne uităm la filme, dar nu cred că se compară cu emoția de a construi o rachetă, zic eu…

Pari unul dintre cei mai mari fani Tesla. Chiar iubești mașina asta.

(Râde) Îmi place mult, da! Este o nouă validare pentru el și pentru Silicon Valley. Cred că mi-a plăcut atât de mult și pentru că industria auto ne-a spus atât de mult timp că așa ceva ar fi imposibil. Nu neapărat că ar fi mințit; cred că și ei credeau că așa ceva era imposibil. Ca doar al doilea model produs vreodată de Tesla să fie declarat de oamenii din industria auto drept cea mai bună mașină din lume – asta da realizare! Iar oamenii subestimează cât de greu e să constuiești o mașină. Sunt părți în carte unde vorbesc despre problemele cu care s-au confruntat – de exemplu, profilele ușilor nu se potriveau, cu erori de doar câțiva centimetri… Este foarte greu să rezolvi o astfel de problemă într-o fabrică atât de mare și aglomerată. Iar Silicon Valley nu avea deloc experiență în producția de mașini, deci cu atât mai important devine succesul lor! Iar modul în care au folosit software-ul în mașină… Marii producători auto visau și vorbeau despre asta de atâția ani, dar a trebuit să vină un mic startup să facă din acest vis o realitate. Este o mașină foarte distractivă! Din păcate, n-am destui bani să-mi cumpăr una, dar m-am distrat foarte tare când m-am plimbat cu ea. E o nebunie cum accelerează! Poate că în privința luxului îi mai lipsesc unele lucruri la interior, dar, după cum explic în carte, a fost greu la început pentru Tesla să găsească furnizori de piese care să-i ia în serios- furnizorii de piele, de exemplu – dar cred că lucrurile se schimbă rapid.

În paginile dedicate Tesla, scrii că Elon a insistat să fie implicat în toate aspectele. Este un programator bun, a avut succes uriaș cu PayPal, și e un tip foarte inteligent, dar una dintre principalele sale calități pare să fie abilitatea sa de lider și de constructor de echipe foarte bune. În această privință, este Elon unul dintre cei mai buni?

Cred că a trebui să învețe să facă asta, nu cred că s-a născut așa. Mi s-a părut interesant când m-am documentat despre episodul PayPal – știam că fusese o „lovitură de stat” și că fusese gonit din companie, dar nu știam cât de mult îl detestau angajații de atunci pe Musk. Avea probleme mari să fie un lider bun pe atunci, dar când a fost forțat din postul de CEO a învățat o lecție foarte bună. Este uimitoare apoi evoluția sa de la PayPal la SpaceX, pentru că este vorba doar de un an, dar descoperi în Musk un lider mult mai eficient la SpaceX, aproape de la început. Da, cred că are așteptări foarte mari de la angajații săi, dar arată și că nu se teme să facă lucrurile singur și este destul de capabil atunci e nevoit s-o facă – iar asta inspiră mult respect. Cred că e greu să găsești un alt CEO care reușește să obțină mai mult de la angajații săi ca Musk, nu mă pot gândi la nimeni care să se apropie de el.

Recent, una dintre rachetele lui a explodat, după ce înainte mai avusese un accident similar la SpaceX. Iar asta a inflamat din nou audiența foarte critică care se pare că-i vânează fiecare greșeală. Dar cartea ta arată că lui Musk nu i-a fost ușor niciodată, ci a trebuit să se lupte cu critica încă de când era copil.

Da, accidentul a fost foarte trist iar criticii SpaceX au profitat de el, dar înțeleg ce spui, nu cred că o să-l facă pe Musk să se gândească să renunțe. Din ce-am putut afla, se pare că a avut o copilărie foarte nefericită. Când Elon vorbește despre unele aspecte ale copilăriei sale, ajunge uneori în pragul lacrimilor și nu prea are cuvinte s-o descrie – în principal relația cu tatăl său și abuzurile din partea celorlalți copii. Dar Elon mi-a spus – și mie, și celor apropiați – că asta l-a făcut totuși să poată trece prin toate problemele cu care s-au confruntat companiile lui.

În plus, se pare că starea de urgență și stresul mizelor mari reprezintă normalitatea în companiile lui.

Da, e o nebunie, toată lumea pare să opereze tot timpul cu pistolul la cap. Într-un fel, mă îngrijorez pentru Elon… nu cred că-i foarte sănătos (râde). Dar chiar și atunci când companiile încep s-o ducă bine, precum Tesla după ce Model S s-a dovedit un hit și au avut un trimestru profitabil, e amuzant să vezi că Musk anunță imediat un plan și mai mare, precum Gigafactory, și investește și riscă miliarde de dolari. Iar la finalul cărții Musk vorbește despre cât de riscante sunt aceste mișcări – cum Gigafactory trebuie să producă baterii fix în același timp în care fabrica Tesla începe să producă al treilea model auto, altfel ai o fabrică care stă goală iar compania va da faliment. Musk pariază tot, tot timpul (râde).

Spui că ai fi scris cartea indiferent dacă îți dădea acces sau nu. Te-ai apucat s-o documentezi și, deși te refuzase inițial, a acceptat apoi să colaboreze – spui că-i respectă pe cei care nu acceptă „nu-ul”. Ai avut acces direct la el, în multe interviuri, timp de mai multe luni. Și l-ai făcut să pară uman. Chiar dacă nu a fost foarte fericit cu vreo două citate, de fapt cartea l-a umanizat foarte mult. Cât de greu a fost să rupi aura de legendă?

E ciudat. Dacă ai șansa să te întâlnești cu Elon… Cred că, dacă ai o singură întâlnire, lucrurile pot decurge în toate felurile. Poți da de un tip care te ignoră complet sau cu care este foarte dificil de vorbit sau poți da de un tip care este foarte prezent și interesat de discuție, deși tot scurt și la obiect. Nu prea faci conversație cu Musk; tipul este foarte intens și concentrat! Avantajul meu a fost că am avut parte de mai multe întâlniri, dar tot mi-a luat ceva să ajung să pot să vorbesc cu adevărat cu el. Deoarece mă știa, a fost ceva mai deschis cu mine, dar tot am avut nevoie de patru sau cinci întâlniri ca să mă apropii de el. S-a văzut apoi pe el – s-a relaxat puțin iar conversațiile noastre s-au schimbat și am avut impresia că încep să-l văd pe Musk cel care este cu familia și prietenii lui. Nu cred că a fost atât de greu să-l fac „uman”. A fost mai degrabă o chestiune de timp petrecut cu el, deoarece ridică un fel de zid psihologic atunci când interacționează cu oamenii, și durează până începe să-l coboare. Dar când coboară zidul, vezi un tip care poate fi foarte distractiv. Poate fi fermecător atunci când vrea. Așa cum ziceam mai devreme, nu-i deloc un îngâmfat, poate fi plăcut să vorbești cu el. Apoi cred că reacția lui la cartea mea este cu totul de înțeles. Vine un tip care-ți invadează viața timp de doi sau trei ani, apoi scrie cărămida asta despre tine. Cred că s-a supărat, apoi i-a trecut. Cred că, așa cum ai zis și tu, a văzut toate reacțiile oamenilor care mi-au scris pe Twitter și toate acele mesaje de la atâția oameni care au spus că ”Sunt inspirat, vreau să fac și eu ceva de valoare după ce am citit cartea asta!” Cred că asta l-a făcut să-și schimbe părerea…

Trebuie să recunosc că, după ce ți-am citit cartea, îmi place de el și-l susțin și mai mult ca înainte. Eram un fan al explorării spațiale, deci îmi plăcea deja de Elon Musk ca șef al SpaceX, dar am devenit și un fan al lui, ca persoană. Tu ai fost în fabricile lui, i-ai studiat afacerile. Crezi că SpaceX sau Tesla ar mai exista fără reacția de fuziune reprezentată de Musk?

Cred că acum, Musk este esențial pentru supraviețuirea companiilor. Nu cred că ar pleca vreodată de la SpaceX – e copilul lui. Gwynne se ocupă de majoritatea operațiunilor de zi cu zi, iar compania are nevoie de ea, dar Elon este forța care o împinge înainte. Cât despre Tesla, cred că s-ar putea retrage din postul de CEO, poate pentru un rol ceva mai minor (Președinte al Boardului sau ceva de genul ăsta), dacă ar avea impresia că Tesla merge lin. Dar cred că mai trebuie să treacă niște ani până atunci, deci nu e o idee prea bună să-l desparți pe Elon de oricare dintre companiile lui.

Deci SpaceX este pasiunea lui?

Cred că dacă ar putea face un singur lucru sau dacă ar trebui să vândă aproape orice altceva, cred că ar alege SpaceX, cu siguranță.

O ultimă întrebare (poate nu chiar atât de stupidă precum sună – mai ales dacă o iei prin prisma unui copil): care-i preferatul tău dintre Elon Musk și Tony Stark, fictivul Iron Man?

Dacă ar fi să ies la o bere, l-aș alege pe Tony Stark, dar dacă viața mea ar depinde de realizarea unor produse capabile să schimbe lumea mi-aș paria toți banii pe Elon (râde). Cred că Tony Stark e ceva mai… Se distrează cu femei frumoase, e carismatic și chestii din astea, dar Elon e în altă ligă. Poți argumenta că – de exemplu, lucrurile pe care vrea să le facă – Musk este mult mai ambițios chiar și decât un personaj fictiv precum Tony Stark! E uimitor cum înainte Musk era o glumă, dar acum își respectă promisiunile. Ne face bine să avem oameni care să ne inspire. Fie că-ți place sau nu cum își conduce Musk afacerile, cred că e bine să avem pe cineva care să ne arate ce pot obține oamenii dacă muncesc cum trebuie. Astfel de oameni ne ajută!

Interviul în limba engleză și alte articole interesante de știință scrise de Vasile Decu accesați Science Borg

Author: Vasile Decu

Sunt traducător de cărți de popularizare a științei și jurnalist, editor al blogului The ScienceBorg Librarian (https://medium.com/scienceborg-book-club).

1 thought on “Lumea fantastică a lui Elon Musk”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *