Lordul boem al emoţiilor

Sunt cărţi care îţi sunt alături, te însoţesc în momentele complicate, în feluri în care oamenii, chiar şi cei mai dragi, nu o pot face. Pentru că alină răni neştiute până atunci, pentru că te fac să râzi, limpede şi zgomotos, atunci când ai cea mai mare nevoie, pentru că spun cuvintele care te “repară” şi pentru că, pur şi simplu, rămân acolo atunci când trânteşti asurzitor toate uşile către lume.

Obosit, trist, frânt de o realitate care nu se oboseşte să-şi pună mânuşile de catifea atunci când îţi vine în întâmpinare, te închizi într-o poveste şi dai peste un semn de carte care te reîntoarce la adevărurile tale.
“Asta era încă una din temerile noastre – că viaţa se va dovedi altfel decât literatura.” (Julian BarnesThe Sense of an Ending)

În ceea ce mă priveşte, The Sense of an Ending, Nothing to be Frightened of şi Levels of Life sunt trei astfel de întâlniri, care pot vindeca, reconstrui şi redescoperi motive, sensuri, rosturi pentru a continua. Din cea mai întunecată suferinţă…

Levels of Life
Prima carte a lui Julian Barnes pe care am citit-o, acum mai mulţi ani, a fost Flaubert’s Parrot. Am avut, încă de la început, sentimentul unei regăsiri, nu al unei ciocniri neaşteptate, pentru că scriitorul britanic, ai cărui ochi albaştri adânci trădează nobleţea sufletească a unui lord boem al cuvintelor şi emoţiilor, îţi invadează pur şi simplu sufletul, se aşază la masa neliniştilor tale şi îţi învăluie cu tandreţe cinică toate fricile. “Pune laolaltă lucruri care n-au mai fost niciodată puse laolaltă şi lumea se schimbă”, după cum spune chiar el în dureroasa Levels of Life.

Mi-am dat seama că felul în care povesteşte evadează din graniţele convenţionale, scapă clasificărilor literare, răspândind prin fiecare picătură de cerneală de pe pagină o bucăţică de sine şi te cuprinde într-un vârtej irezistibil al gândurilor, sentimentelor, micilor cruzimi sau acte de generozitate, despre care îţi dai seama, pe măsură ce înaintezi în lectură, că te definesc, fără să le fi dat vreo atenţie până atunci.

 “Memoria este identitate… Eşti ceea ce ai făcut; ceea ce ai făcut îţi rămâne în minte; ceea ce îţi aminteşti te defineşte. Când uiţi, viaţa ta încetează, chiar înainte de moarte.” (Julian BarnesNothing to be Frightened of)

The Sense of an Ending: New York Times Bestseller
Nothing to be Frightened of
În The Sense of an Ending, Julian Barnes vorbeşte despre scopul vieţii ca fiind “acceptarea ideii că totul se va sfârşi”, prima moarte pe care fiecare dintre noi o experimentează fiind aceea a posibilităţii de a schimba ceva. Nothing to be Frightened of este o afectuoasă fotografie de familie, reconstituită din piese sufleteşti disparate, din amintiri difuze şi rememorări subiective, în care totul se sparge şi se reclădeşte din cioburi de imagini sparte. Iar Levels of Life este despre aventura miraculoasă a vieţii, ca balon cu aer cald, căruia îi sunt necesare câteva ore pentru a se înălţa, zile întregi pentru a pluti deasupra nemărginirii şi o singură clipă pentru a se prăbuşi fără scăpare…

Toate trei sunt cărţi-mărturii ale unor pierderi… care au fost, care urmează sau care sunt doar temute. Durerea e îmbrăcată în candoare şi uimirea în faţa neorânduielilor lumii se descompune pe fiecare pagină, în întrebări, nedumeriri, aşteptări şi incertitudini.

Julian Barnes traversează toate nivelurile de viaţă, pe unele în zbor, pe altele străbătând culoarele întunecoase de sub pământ, fără un alt sprijin decât sufletul lui prea puţin echipat pentru dezechilibrele dintre înălţimi. Dar este ca un şerpaş care ne ajută să ne conducem propria expediţie interioară, dincolo de bine şi de rău, spre tot ceea ce nu vom putea niciodată înţelege sau cuprinde. Într-un fel sau altul, viaţa fiecăruia dintre noi se sfârşeşte puţin, cu fiecare pierdere. Dar domnul Barnes ne reaminteşte că singura dispariţie cu adevărat definitivă este uitarea….

“Pui laolaltă doi oameni care nu au mai fost niciodată puşi laolaltă. Câteodată, seamănă cu acea primă încercare de a fixa un balon de hidrogen de unul cu aer cald: preferi prăbuşirea şi arderea sau arderea şi prăbuşirea? Dar, uneori, asta funcţionează şi creezi ceva nou, iar lumea se schimbă. Apoi, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, din motivul ăsta sau celălalt, unul dintre ei dispare… Iar ceea ce dispare e mult mai preţios decât suma a ceea ce a fost. Poate că asta nu e posibil matematic, dar e posibil emoţional.” (Julian BarnesLevels of Life)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *