Logoterapia sau cǎutarea sensului existenţei

„Cel care are un ‘de ce’ pentru care sǎ trǎiascǎ poate îndura aproape orice”- Nietzsche

Psihiatrul şi neurologul Viktor Frankl (1905-1997) a fost cel care a pus bazele logoterapiei, numitǎ şi „A treia şcoalǎ vienezǎ de psihoterapie”, în anii ´30 ai secolului trecut. Spre deosebire de psihoterapia freudianǎ care se construieşte în jurul principiului plǎcerii sau de analiza adlerianǎ care pune accent pe importanţa complexului de inferioritate şi voinţa de putere, logoterapia se concentreazǎ pe cǎutarea sensului vieţii, vǎzut ca forţa motivaţionalǎ primarǎ a omului.

Cea mai importantǎ carte a doctorului Frankl, Omul în cǎutarea sensului vieţii, este cronica experienţelor prin care a trecut autorul în timpul celui de-al doilea rǎzboi mondial, când a fost unul din mulţii prizonieri ai lagǎrului de la Auschwitz. Ȋn aceastǎ carte, Frankl admite cǎ nu putem opri suferinţa, dar avem posibilitatea de a ne alege atitudinea cu care o privim şi putem sǎ-i gǎsim acesteia un sens. „Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi”.

Suferinţa este, de fapt, şi unul din lucrurile care poate duce la descoperirea unui sens într-o viaţǎ care pânǎ atunci pǎruse superficialǎ. Frankl mai crede cǎ sensul se poate ascunde şi în munca activǎ, în creaţie şi în cea pasivǎ, contemplând bucuria datǎ de artǎ şi naturǎ, cunoscând pe cineva (dragostea) sau experimentând ceva (bunǎtatea, adevǎrul sau frumosul).

Cǎutarea conştientǎ a unui sens poate provoca tensiune, aşa-numitul „vid existenţial”, dar suferinţa provocatǎ de acesta este indispensabilǎ unei igiene mentale sǎnǎtoase. Frankl considerǎ cǎ omul este responsabil de alegerile sale şi cǎ atunci când acesta se confruntǎ cu o situaţie pe care nu o poate schimba, el se poate vedea pus în faţa provocǎrii de a se schimba pe sine însuşi.

Scopurile psihoterapiei frankliene sunt: conştientizarea propriilor resurse interioare, crearea unor noi resurse pentru o mai bunǎ gestionare a adversitǎţilor şi luarea unei poziţii în faţa greutǎţilor vieţii.

Viaţa are sens pânǎ la ultima suflare… în orice circumstanţe, indiferent cât de mizerabile ar fi acestea. Nimic pe lume nu poate impulsiona mai mult fiinţa umanǎ sǎ depǎşeascǎ greutǎţile exterioare şi durerea lǎuntricǎ decât conştiinţa cǎ are o misiune în viaţǎ”.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

1 thought on “Logoterapia sau cǎutarea sensului existenţei”

  1. Recomand acest autor, Viktor Frankl; cartile sale m-au ajutat.
    CHIAR DACA VIATA ESTE DURA, RAMANE FRUMOASA SI MERITA TRAITA IN PLINATATEA EI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *