Linger (The Wolves of Mercy Falls II)

Ilustratie de aici: http://www.tumblr.com/tagged/wolf+woman

 

“This is a love story. I never knew there were so many kinds of love or that love could make people do so many different things.
I never knew there were so many different ways to say goodbye.”

Dacă în prima carte din seria The Wolves of Mercy Falls, acţiunea era prezentată din perspectiva lui Sam, alături de cea a lui Grace, în cea de-a doua carte, Linger, scriitoarea dă voce unor două noi personaje: Cole, un lup din “gaşca” lui Beck şi Isabel, fiica unui puternic om de afaceri din Mercy Falls. Cole este un muzician renumit, dar cu tendinţe suicidale, înghiţit de depresie. Nu-i pasă de nimeni din jurul lui, încercând fără succes să fugă de persoana în care s-a transformat.

“Aren’t you afraid?’
‘Of what?’
‘Of losing yourself.’
‘That’s what I’m hoping for.”

Isabel este fiica răsfățată a unui miliardar, care trăieşte fără grija zilei de mâine şi care calcă în picioare pe cei din jur cu aroganţa şi superioritatea sa. Asta, până când ajunge să-l cunoască pe Cole, iar Isabel începe să vadă lucrurile cu alţi ochi.

“Beneath me, the bed tipped as Cole edged closer. I felt him lean over me. His breath, warm and measured, hit my cheek. Two breaths. Three. Four. I didn’t know what I wanted. Then I heard him stop breathing, and a second later, I felt his lips on my mouth.

It wasn’t the sort of kiss I’d had with anyone before. This kiss was so soft it was like a memory of a kiss, so careful on my lips that it was like someone running his fingers along them. My mouth parted and stilled; it was so quiet, a whisper, not a shout. Cole’s hand touched my neck, thumb pressed into the skin next to my jaw. It wasn’t a touch that said I want more. It was a touch that said I want this.

It was all completely soundless. I didn’t think either of us was breathing. Cole sat back up, slowly, and I opened my eyes. His expression, as ever, was blank. The face he wore when something mattered.
He said: “That’s how I would kiss you, if I loved you.”

Sam şi Grace sunt în sfârşit împreună, însă trăiesc în teamă. În orice moment, lucrurile se pot schimba radical şi se pot întoarce la cum au fost înainte. Cei doi încearcă să-şi petreacă cât mai mult timp nedespărţiţi, dar tocmai acum, când au în sfârşit ocazia, părinţii lui Grace îşi iau în serios rolul protectiv şi le stau în cale celor doi.

Din senin, Grace începe să aibă un comportament bizar şi vise ciudate. Un gând încolţeşte în mintea lui Sam, o teamă de ceea ce ar putea să se întâmple, iar cei doi ajung să se bucure de fiecare moment, ca şi cum ar şti că nu vor mai exista altele.

“I won’t let this be my good-bye. I’ve folded one thousand paper crane memories of me and Grace, and I’ve made my wish.
I will find a cure. And then I will find Grace.”

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *