Liderii mănâncă ultimii

Liderii mănâncă ultimii, mi s-a părut un tilu apetisant încă de când  s-a lansat cartea în original. Mi-a fost greu să nu mă întreb ce se află în spatele acestui enunț succinct.

Sinek, care nu e consultant de business, a studiat  însă antropologia, iar acestă perspectivă este una cel puțin aparte. Desigur, reconfirmă importanța empatiei pentru un lider, a inteligenței emoționale în același sens ca și Goleman. Să fii lider este “mai ales un mod de a comunica”, dar și mai mult este un mod de a fi,  de a reprezenta și de a sprijini grupul.

Cred că mulți ne gândim prima data la statutul pe care ți-l conferă o astfel de titulatură și ne întrebăm suntem lideri, sau vom deveni, avem  în noi premisele pentru un astfel de rol.  Ne dorim să fie așa și simțim că e ceva acolo.

Într-un mod absolut suprinzător, dar dătător de speranță pentru mine, Sinek demolează idea de lider calculat, pragmatic, rațional într-un mod rece, care pune întâi interesele companiei, ale acționarilor : “money over people”. Nu susține un lider cu un cult al pesonalității ca  Jack Welch, a cărui fotografie apare pe multe – dacă nu pe toate- dintre cărțile pe care le-a publicat sau ca Stanley O’Neil, care iese pe ușa din dos de la Merril Lynch. Oferă nenumărate exemple de ce o companie care pune oamenii săi pe primul loc are de fapt șanse mari să reușească chiar dacă mediul economic nu e este favorabil și mai ales atunci. Iar o astfel de companie are maximul de premise pentru inovație.

Face referire la experimentul Milgram, pe care l-am dezbătut și noi. Vedeți aici un scurt film.  Avertizează asupra  pericolul abstractizării și a faptului că avem tot mai puțin contact unii cu ceilalți, lucru care ne face rău și mult mai capabili de a face rău. E un fir interesant, care merită analizat pe propria piele. Conculzia e argumentată și susținută de date științifice.

Mie la început mi s-a părut  de-a dreptul utopic modelul de lider al autorului și nu așa credeam că sunt marii conducători de companii.

Modelul de companie propus de Sinek, acela de oameni care se află în compania celorlalți mi-a amintit cu drag de ceea ce ne-am propus noi, Books Express, de la început să fim: o companie, nu atât în sensul de entitate juridică ci mai mult în acela de oameni care își petrec timpul împreună. Cred că ne-am abătut uneori de la această traiectorie, dar Sinek mi-a amintit de ce fac ceea ce fac, mi-a reconfirmat valoarea a ceea ce e uman și mi-a deschis o ușă către o comunicare profundă cu cei care sunt colegii mei și le mulțumesc că au ales asta.

În ultimele luni am consumat mult timp pentru a rezolva mici problem punctuale și poate nu am avut timp să vorbesc față în față cu oamenii entuziași care formează grupul extins Books Express, să le arăt disponibilitatea de a le oferi ajutorul sau sprijinul meu:

“Precum spartanii, trebuie să învățăm că forța noastră nu este dată de ascuțimea sulițelor, ci de disponibilitatea de a le oferi altora protecția scuturilor noastre.”

Sinek m-a ajutat să văd ce sau mai degrabă cine e important, de fapt, să schimb direcția de la ce la cine, să pun întrebările corecte: Start with Why.  Iar cel mai important lucru  în exact acest moment și punctul de pornire  pentru ce va urma este faptul că suntem autnetici și că putem fi încă sinceri între noi și cu toți cei din grupul nostru: colegi, colaboratori, clienți, fani.

Vă invit să faceți parte din grupul nostru. Nu există un lider, eu cred că există mai mulți, există direcții, drumuri pe care le putem descoperi împreună.

Oricând alegi să ai încredere, mai ales atunci când alegi să ajuți pe cineva să crească, să fie mai bun, să fie mai mulțumit, să găsească un sens, să renunți la tine, la o parte din timpul tău în favoarea altcuiva, atunci ești un lider autentic.

Pare simplu ce spune el, dar punerea în practică e mai grea și începe pentru mine acum.

Sunt multe povești sugestive și multe referiri în cartea lui Simon Sinek, voi ilustra acest material chiar cu o fotografie a cărții mele, ca să vedeți  câte pasaje am marcat, pasaje pe care am vrut să le rețin, să le reiau și să le folosesc în activitatea mea.

Iată  doar câteva dintre ele:

“Toate aceste companii de exepție au culturi organizaționale în care liderii asigură o acoperire de deasupra, iar cei de la sol au grijă unii de alții… iar modul în care orice organizație ajunge aici, este prin empatie.”

“A fi lider este același lucru cu a fi părinte.”

“Cu cât ne simțim mai în siguranță în interiorul tribuilui nostru, cu atât  va fi mai probabil să supraviețuim și să progresăm. Pur și simplu așa stau lucrurile… ”

“Există puține sentimente după care oamenii să tânjească mai mult decât după  sentimentul de apartenență…sentimental de a fi înăuntrul zonei de siguranță.”

“Cortizolul ne sporește agresivitatea, ne inhibă sexualitatea și, în general, ne face să ne simțim extreme de stresați. Iar asta ne omoară…. La propriu….În vreme ce oxitocina ne întărește sistemul imunitar, cortizolul ni-l compromite…”

“Oxitocina înlătură stresul, ne sporește interesul față de muncă și capacitatea cognitivă, ajutându-ne să rezolvăm mai ușor probleme complexe. Ne întărește sistemul imunitar, ne scade tensiunea arterială, ne intensifică libidoul și ne reduce poftele și dependețele. Iar cel mai bun lucru e faptul că ne inspiră să lucrăm împreună.”

“Lideri se numesc cei dispuși să sacrifice ceva al lor pentru noi. Timp, energie, bani, privilegii, poate chia mâncarea din farfurie. Când este important liderii se așează ultimii la masă.”

Leaders Eat Last nu e carte strict de business, mi se pare utilă pentru orice persoană care dorește să știe cum funcționează ea însăși, cum interacționează cu ceilalți și ce o face fericită.

O carte pe care v-o recomand cu drag. A apărut în limba engleză la editura Penguin și în limba română la editura Publica cu sprijinul  MMM Consulting Int’l, cărora le mulțumesc.

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *