Lexicon sau distopia, poeții și cuvântul ucigaș

“Words aren’t just sounds and shapes. They’re meaning. That’s what language is: a protocol to transfer meaning…As it turns out, the protocol can be hacked.”

Știm că de multe ori creierul uman a fost asociat cu un computer. Astfel că la anumite nivele funcționăm ca el: suntem echipați cu o serie de programe controlate prin diverse comenzi introduse „manual” adesea printr-o combinație specifică de cuvinte. NLP-ul pentru mulți este deja ceva „depășit”, la fel ca alte discipline considerate ca aparținând mișcărilor de tip New Age și care ne entuziasmează pe moment, dar ne plictisesc extrem de rapid. Fie că o recunoaștem/acceptăm sau nu, ea va fi mereu o practică ce vine ca un fel de zestre genetică universală. Mai mult de atât, ignorând-o, negând-o și nefiind conștienți de impactul ei, devenim ținte sigure ale celor din industria marketingului și nu numai. 

Most of us are broken in a unique way. Whoever can fix us, control us.

Magia chiar există, doar că e acolo unde nu ne așteptam, în cuvinte. În romanul lui Max Barry, Lexicon, „vrăjitorii” care o folosesc aparțin de o societate secretă fiind numiți Poeți. Pentru unii poate părea un scenariu fantastic această asociere a poeților cu grupările ce pot manipula pe oricine, dar să nu uităm că în antichitate, în cultura celtică, pe lângă poeții obișnuiți, barzii, mai existau și filli, acei poeți aparte ale căror versuri erau înzestrate cu puteri magice, oamenii temându-se de ei și evitând a-i jigni sau supăra cumva, pentru că aceștia prin cuvinte le puteau influența soarta.

“Your ability to persuade in the single most important detriment of your quality of life, and they [school] didn’t cover that at all.”

Romanul urmărește în paralel două fire narative care se întrepătrund, primul având-o în centru pe Emily Ruff, o adolescentă extrem de înzestrată ce trăiește pe străzile unde este descoperită de organizația poeților și introdusă ca student al academiei lor. Celălalt fir narativ se concentrează asupra lui Wil Parke, singurul supraviețuitor al unui dezastru care a șters de pe suprafața pământului întreaga populație a unui oraș australian numit Broken Hill, totul cu puterea unui singur cuvânt.

“People still fell to the influence of persuasion techniques, especially when they broadcast information about themselves that allow identification of their personality type–their true name, basically–and the attack vectors for these techniques were primarily aural and visual. But no one thought of this as magic.”

Dacă mi-ar cere cineva să descriu acest roman în două cuvinte l-aș numi bisturiu literar. Calitatea sa a fost apreciată și de personalități populare cum sunt Seth Godin și Cory Doctorow. Iar Matthew Vaughn a cumpărat drepturile pentru a-l transforma în film chiar dinainte ca romanul să fie publicat. Scăldat în mister, umor și tensiune, un pic de romantism și elemente ce țin de genul SF, în ciuda  laturii uneori suprarealiste, Lexicon e mai mult decât un roman dedicat fanilor lui Dan Brown, așa cum pare inițial, fiind adresat atât celor în căutarea unei lecturi de divertisment, cât și celor care vor ceva capabil să le stimuleze intelectul. Max Barry te face să reevaluezi puterea cuvântul scris sau spus, dar și noțiuni precum intimitatea sau identitatea, atenționându-te asupra faptului că iubirea e cea mai puternică formă de persuasiune, putând cu ușurință corupe sau anula liberul arbitru.

“There must be words to attach each filter. Attention words and then maybe desire words and logic words and urgency words and command words.”

 Fiecare pagină din Lexicon, această satiră a vieții moderne, e ca un ou cu surpriză, o distopie de tip Orwellian, care în același timp amintește de povestea biblică a Turnului Babel. În universul din paginile ei poeții sunt însetați de sânge iar apocalipsa poate fi oricând declanșată de un singur cuvânt. În această poveste profetică, presărată cu sofisticării ce țin de teoriile semioticii și ale programării neurolingvistice, totul e bine dozat, astfel că fiecare pagină întoarsă o face tot mai plauzibilă, cititorul ajungând să devină anxios și chiar paranoic față de tot ce sună a manipulare. Max Barry pare că ne avertizează și asupra pericolului rețelelor de socializarea, a felului în care fiecare like pe care îl dăm spune ceva despre noi, aceste informații fiind colectate pentru a ne încadra într-un anumit profil psihologic, putând fi controlați cu ușurință de cei aflați la putere.

“The human animal craved intimacy at a biological level, relentlessly, insistent.”

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *