Lewis Mumford – omul preocupat de frumos

Lewis Mumford este unul dintre cei mai mari critici de arhitectură și cercetători ai fenomenului urbanizării. A scris pentru mai bine de 30 de ani în cadrul revistei The New Yorker iar în anul 1961 cartea sa “The City in History” a primit The National Book Award, fiind considerată o operă de temelie în domeniul urbansimului.

Renumit pentru scrierile sale despre orașe, arhitectură, tehnologie, literatură  și viața modernă, Mumford a preferat totuși să se numească scriitor, nu savant, critic de arhitectură, istoric sau filosof. Deși nu a absolvit facultatea din cauza unor probleme medicale, Mumford a realizat o serie numeroasă și foarte valoroasă de lucrări științifice.

Mumford de-a lungul vieții sale a adorat să schițeze în cuvinte împrejurimile și pe cei care populează acele împrejurimi, analizând în permanență relația dintre oameni și mediul lor de viață. A iubit de asemenea, orașul New York, în cartea sa “Sidewalk Critic” colecționând peste 50 de articole despre oraș, inițial publicate în cadrul revistei The New Yorker. Aici regăsim o istorie a orașului cu detalii încă din perioada sa de formare, cu descrieri despre arhitectură, muzee, teatre, poduri, parcuri și zone de agrement. ” Mannahatta was my university, my true alma mater.”

Întâmplarea a făcut să intru în posesia primului volum din “The Myth of the Machine”, fericitul accident înscriindu-l în lista personajelor preferate și pe Lewis Mumford – omul preocupat de modul în care viața modernă ca un întreg ajunge să absoarbă umanul, omul preocupat de frumos sau omul care dorește să ofere un răspuns la întrebarea care este modul corect de a trăi, în contextul în care tehnologiile influenţează relaţiile interumane și mediul social.

“O zi petrecută fără a vedea sau auzi frumosul, fără contemplarea misterului sau fără a căuta adevărul sau perfecţiunea, este o zi lovită de sărăcie, şi succesiunea mai multor astfel de zile poate fi fatală pentru viaţa umană.”

L-am îndrăgit imediat pe Mumford pentru dorința lui de a demonstra că există alternative la dezumanizare, la monotonie sau la stilul de viață care are în centrul său tot ceea ce înseamnă tehnologie (fără a ignora faptul că tehnologia înseamnă progres și oportunități de trai mai ușor). În centrul mitului prezentat în carte se află certitudinea că destinul omenirii este o lume dominată în totalitate de tehnologie și știință, Mumford având scopul de a dărâma acest mit.

Chiar dacă trăim într-o societate contemporană guvernată de “mașini” – de tehnologia care deși face visele să devină realitate (cum au fost cele ale lui Jules Verne) totuși aceasta nu ne face mai înțelepți, într-o societate în care consumatorul este împins efectiv către consumul exagerat din cauza unui flux exagerat al producției, într-o societate în care dorința de a cuceri natura este una imensă – putem totuși să trăim ca ființe umane libere. Asta doar dacă ajungem să conștientizăm robia tehnologiei, care ne ajută enorm dar care ajunge să ne înghită, dacă nu reușim să facem o distincție între uman și non-uman.

“To heed only the abstractions of the intelligence or the operations of machines, and to ignore feelings, emotions, intuitions, fantasies, ideas, is to substitute bleached skeletons, manipulated by wires, for the living organism.”

În contextul actual al unui avans tehnologic galopant, Lewis Mumford mi se pare un Don Quijote într-o variantă savantă, cu o credință de nestrămutat în ideea de OM. Și îmi place…

“Forget the damned motor car and built cities for lovers and friends .”

Noi apariții planificare urbană:

Author: Denora

Amestec de culoare, de fantezie și rigoare, de fragilitate și forță, iubesc oamenii și cuvintele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *