Let’s fall in love

Ştii că e ceva special, pentru că nu ai mai simţit asta vreodată. Nu seamănă cu nimic din ceea ce ai trăit până acum şi, printre gândurile tale, se strecoară neliniştea că vraja s-ar putea risipi. Poveştile care încep frumos au uneori prostul obicei de a nu-şi ţine promisiunea, dar speranţa se încăpăţânează să se agaţe de muchia trapezului, ignorând plasa de siguranţă.

Clipele până la revedere trec greu, inima îţi e deja ancorată în ce va fi şi străbaţi cu capul în nori orele gri de dinaintea întâlnirii. Atunci când totul va redeveni bine, când lumea ta îşi va regăsi sensurile pierdute, când cuvintele potrivite îţi vor alina dorul şi vor astâmpăra teama asta nesuferită.

Tot ce trebuie să faci e să dai pagina, aşteptând cu nerăbdare următorul capitol…

Oare nu am trecut cu toţii prin stările astea, de-abia aşteptând să revenim acasă la cartea preferată?

Cărţile bune se aseamănă prin faptul că sunt mai autentice decât realitatea, iar după ce le termini, totul din ele îţi aparţine; binele şi răul, bucuria, remuşcarea şi suferinţa, oamenii, locurile, până şi felul în care a fost vremea. (Ernest Hemingway)

Adeseori, ne îndrăgostim atât de puternic de cărţile pe care le citim, încât despărţirile şi acel sec Sfârşit, picat abrupt la finalul unei relaţii speciale cu personajele preferate, devin greu de suportat. Dar sunt emoţiile profunde ale unei experienţe împărtăşite, care te lasă poate puţin mai trist, dar şi mai dornic să porneşti într-o nouă călătorie. Nu ca să uiţi, ci ca să (te) înţelegi mai bine, să te întregeşti, recompunând puzzle-ul.

În plus, e dovedit ştiinţific că, dacă ai putea alege de cine să te îndrăgosteşti, cea mai înţeleaptă opţiune ar fi o persoană căreia îi place să citească. Potrivit studiilor publicate în 2006 şi 2009 de Raymond Mar (psiholog la University of Canada) şi Keith Oatley (profesor de psihologie cognitivă la University of Toronto), cei care citesc ficţiune sunt mai empatici şi mai înţelegători faţă de credinţele, opiniile şi preocupările celorlalţi. Asta pentru că lectura îţi deschide ferestre către gânduri, sentimente, trăiri, acţiuni şi situaţii abstracte, care provoacă şi extind limitele mentale, făcându-te să interiorizezi experienţe care îţi sunt străine.

Cel care nu citeşte nu este mai presus de cel care nu ştie să citească (Mark Twain)

Identificându-te cu celălalt, te eliberezi de constrângerile propriului adevăr absolut şi te laşi fascinat de descoperirea mai multor realităţi (devii un fel de 50 shades of you, dar fără obsesia pentru accesoriile din piele 😉 ).

Mai îngăduitori, mai spirituali, mai creativi, mai deştepţi, mai amuzanţi şi cu mai multe şanse de a câştiga premiul cel mare la concursurile de cultură generală (un avantaj deloc de neglijat 😀 ), cei care citesc par a fi partenerii de viaţă ideali, însă viaţa nu ne oferă întotdeauna posibilitatea de a ne întâlni… pe aceeaşi pagină, nici măcar cu cei care iubesc aceleaşi cărţi ca noi.

Cu toate astea, ne rămân poveştile…
Există ticăloşii mai mari decât să arzi cărţile. Una dintre ele este să nu le citeşti (Ray Bradbury)

În luna februarie, când este sărbătorită iubirea pentru toţi şi toate, parcă merită mai mult ca oricând să ne reîndrăgostim de cărţile pe care le-am iubit odată ca niciodată sau să descoperim iubiri noi, să ne lăsăm surprinşi sau să pornim în căutarea miracolelor de care avem nevoie. Până la urmă, poate Borges avea dreptate şi, cel puţin pe-aici, pe la noi, Paradisul poate să fie o bibliotecă

Let’s do it, let’s fall in love!

Cititul înseamnă totul pentru mine. Cititul mă face să simt că am reuşit ceva, că am învăţat ceva, că sunt un om mai bun. Cititul mă face mai deşteaptă. Cititul îmi oferă subiecte de discuţie pentru mai târziu. Cititul este remediul incredibil de sănătos prin care deficitul meu de atenţie se tratează singur. Cititul este evadare şi opusul evadării; e o cale de a te întâlni cu realitatea, după o zi pe care ai petrecut-o inventând tot felul de lucruri şi este o cale de a te întâlni cu imaginaţia altcuiva, după o zi în care totul a fost mult prea real. Cititul este o binecuvântare. (Nora Ephron)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *