J’ai tue ma mere

“On aime sa mere presque sans le savoir, et on ne s’apercoit de toute la profondeur des racines de cet amour qu’au moment de la separation derniere.”

Cu acest citat își deschide Xavier Dolan filmul. Paradoxal, pentru un film care se numește “J’ai tue ma mere”, să fie deschis cu cuvintele lui Maupassant ce nu fac altceva decât să explice faptul că iubirea pe care o simte un ins pentru mama sa este una apriorică, incontrolabilă, de care nu ne facem conștienți pe deplin decât în momentul în care despărțirea finală are loc.

 “J’ai tue ma mere” este un film simplu, un film a cărui acțiune se învarte în jurul tânărul Hubert, adolescent homosexual, mereu pus pe ceartă cu mama sa, căreia îi observă doar obiceiurile învechite, kitsch-ul de care dă dovadă în alegerea obiectelor decorative și a hainelor, lipsa de deschidere si de înțelegere. Esența filmului nu este dată de prezentarea frugală a acestei realități, mai mult sau mai puțin întâlnită pentru fiecare spectator, ci de conflictul interior al eroului nostru, de magistrala recreere și transmitere a stărilor contradictorii de dragoste și ură. Frica de ceilalți. Dorința de independență. Nevoia de afecțiune. De înțelegere, de deschidere, de ascultare, de atenție mai presus de toate.

 Cu toate aceste aspecte captivante, filmul, prezentat însuși de către regizor ca fiind unul semi-autobiografic, o magistrală împletire a afectelor cu Noir Desir, cu Gustav Klimt, cu James Dean (personaj masculin emblematic pentru filmele lui Dolan, a se vedea și Les amours imaginaires), reușește să prezinte într-o manieră artistică încărcată de tușe melodramatice, cu rădăcini latine, viața lui Hubert.

Cred că ce mi-a plăcut cel mai mult la Xavier Dolan și al său “J’ai tue ma mere” este faptul ca are putere să prezinte simplitatea unor situații cotidiene în paralel cu forța pe care o ascundem în noi până în momentul în care ne simțim încolțiți și faptul că e o viziune mai tânără a lui Almodovar, una mai proaspătă, mai artistică și înnebunită de slow-motion, ca manieră de accentuare a diferitelor trăsături.

“J’ai tue ma mere” este o luptă pentru câștigarea libertății, pentru dobândirea și conștientizarea identității proprii, un război care nu poate avea loc decât prin depărtarea de ceilalți și regăsirea în sine.

Ovidiu Mihai Condrea

Author: Oana Misha

Dragostea pentru cărți mi-a ghidat drumul spre dezvoltarea de până acum și încă nu mi-am schimbat direcția. Îmi place să cred că orice om are o parte interesantă ce poate fi poate fi modelată cu ajutorul cărților. La fel cum poveștile cu zâne fac orice copil să crească frumos, la fel și adulții au nevoie de lectura potrivită pentru a face alegerile corecte în viață și pentru a-și dezvolta abilitățile. În munca mea la Books Express doresc să realizez o apropiere între oameni și cărți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *