“Is it just me?” – “miranualul” dilemelor de fiecare zi

“Make your own fun… Because you have to, really…”

Combaterea inflaţiei? Nu mă provoca, simt deja un dezechilibru între valoarea lucrurilor pe care le voi spune şi puterea ta de înţelegere. Încălzirea globală? Un subiect pe care mai bine nu-l deschidem, pentru că o să se încingă atmosfera. Arta contemporană? Aş avea eu multe de zis, însă prefer să mă abţin. Oare câţi dintre noi nu au blufat curajos în felul ăsta, pentru a evita răspunsurile, nevoiţi fiind să supravieţuim onorabil unor discuţii adulte, neliniştitoare, din categoria intelectual-chic, atunci când sufleteşte eram pregătiţi doar pentru o dezbatere aprinsă despre superioritatea ciocolatei negre asupra celei albe, dar eticheta evenimentului respectiv condamna astfel de plăceri (conversaţionale) vinovate?

Pentru noi toţi, cei mai puţin abili social, dar care vor să se integreze, care chicotesc necontrolat (şi vinovat) în situaţii oficiale solemne, care consideră nedrept ca pasul ştrengarului să fie acceptabil doar până la vârsta de 5 ani şi pentru care micile provocări ale vieţii se pot transforma cu uşurinţă în experienţe stânjenitoare, actriţa britanică de comedie Miranda Hart a scris “Is it just me?”. Un manual  (“Miranual”) auto-ironic, onest şi sclipitor –  de depăşire (sau cel puţin de însuşire) a complicatelor, încurcatelor, neaşteptatelor şi misterioaselor nuanţe implicate în fascinanta meserie de… om, pentru care nu suntem toţi echipaţi corespunzător.

“Is it just me?” vorbeşte entuziast despre riscurile aşezării pe un scaun de bar alunecos sau pe un şezlong care se afundă în gazon, despre cum gestionezi o conversaţie referitoare la Kanye West (neştiind că nu este vorba despre o staţie londoneză de metrou), despre cum poţi să-ţi dinamizezi viaţa la birou făcând triplu-salturi pe foliile cu bule de aer sau construind diverse monumente din rechizite (turnul Eiffel e dat ca exemplu practic de folosire utilă a agrafelor), despre dilemele mersului la manichiură (“de fapt, să-ţi faci manichiura înseamnă să te ţii de mână cu o persoană străină vreme de 45 de minute, în timp ce ascultaţi Enya împreună”) sau despre cum să reacţionezi cu graţie atunci când un porumbel te confundă cu un stâlp electric şi se aşază maiestuos în vârful capului tău, atunci când eşti la o întâlnire pasională.

Miranda nu se lasă descurajată nici de marile teme: sănătate, iubire, copii, vacanţe, diete, frumuseţe, tehnologie, hobby-uri, nunţi, şi le confruntă cu toată nedumerirea ei de copil mare, aflat în faţa unor desfăşurări de forţe sociale şi sentimentale confuze, care-i transformă pe prietenii ei de aventuri în nişte adulţi serioşi şi responsabili, pentru care uscătoarele de mâini nu mai au farmecul de altădată. “Mă simt foarte bine să vorbesc cu autoritate despre subiecte de care nu am habar”.

Însă “Is it just me?” este şi o carte de dez-vrăjire, de dez-iluzionare; scris sub forma unui dialog extrem de spumos, între Miranda de 18 ani şi cea de 38 de ani, “miranualul” încearcă să descâlcească firele unei realităţi care pare că nu şi-a ţinut promisiunile. Miranda de 18 ani visa să fie model, femeie de afaceri sau campioană de lacrosse, să aibă copii şi soţ până la 25 de ani, să fie o intelectuală rafinată şi un lider de opinie într-ale muzicii, să meargă în excursii pline de adrenalină şi, în general, să scape de tot bagajul de timiditate, emotivitate, stânjeneală şi neadaptare care a însoţit-o de-a lungul întregii adolescenţe. Iar relaţia dintre cele două, dintre cum ar fi trebuit să fie şi cum este de fapt viaţa Mirandei, dă o sensibilitate aparte cărţii – lucrurile nu au mers conform planului  – cea mai profoundă relaţie personală la 38 de ani este aceea cu Peggy, câinele ei, stilul de muzică preferat este la graniţa (incertă) dintre Stevie Wonder şi Take That, cea mai palpitantă aventură este să reuşească să imite cât mai multe dintre stilurile de dans de la “Strictly come dancing” şi să-şi confecţioneze animale din legume. De fapt, să-şi populeze singurătatea cu prieteni, muzică, bucuria de a se simţi bine în pielea ei şi să dea un sens amuzant întâmplărilor de zi cu zi, să-şi creeze propriul divertisment şi să nu se lase copleşită de etichetele sociale care i-au fost aplicate de mediul conservator în care a crescut.

Cartea este scrisă cu umor şi sarcasm, iar Miranda Hart îşi invită în scenă toate complexele, dezamăgirile, neîmplinirile, nesiguranţele şi le transformă ireverenţios în subiectul hohotelor de râs ale cititorilor ei, făcându-le astfel să-şi piardă din forţa distructivă. “Dificultăţile te fac să fii perseverent, plin de compasiune şi empatie. Important este să nu te compari cu altcineva şi să nu încerci să fii ceea ce nu eşti”.

“Is it just me?” nu este un volum de memorii, nu dă răspunsuri unor întrebări existenţiale complicate, nu oferă reţete pentru împăcarea cu sine şi acceptarea propriilor defecte, ci este o întâlnire cu povestea uneia dintre cele mai importante actriţe britanice, ale cărei spectacole live se joacă mereu cu casa închisă, care a reuşit să-şi transforme curiozităţile într-un sitcom de succes difuzat de BBC – “Miranda”, care este implicată în acţiuni de caritate şi cu impact social şi este o inspiraţie pentru generaţii întregi. Şi a cărei viaţă nu a avut nimic de-a face cu ceea ce este “acceptabil”, ci doar cu ceea ce este fabulos în Miranda Land. “Mi se pare doar mie sau mai e cineva de părere că maturizarea nu-ţi oferă nici un fel de refugiu din faţa ororilor neaşteptate, a straniilor dificultăţi de coordonare fizică şi, câteodată, a nudităţii inexplicabile care înoţesc copilăria şi adolescenţa?” Cu siguranţă, nu…   SUCH FUN!

 Mai multe titluri asemănătoare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *