Introducere în adevăratul adulter. John Updike

Născut în 1932 la Reading, Pennsylvania, debutează în 1958 cu un volum de versuri, pentru ca, un an mai târziu, să publice primul său roman, The Poorhouse Fair. În anul 1960, apare prima parte din seria care îi aduce faima literară, respective romanul “Rabbit, Run”.  Are o cariera prodigioasă, nerenunţând să scrie şi să publice nici în ultimii ani, când a îndurat o boală grea, iar talentul şi opera i-au adus, pe lângă cele două premii enunţate mai sus, multe altele, cu precădere pe tărâm american, şi asta chiar dacă a fost hulit de unii dintre contemporanii săi pentru reliefarea prea transparentă a realităţilor de pe Noul Continent: National Book Award pentru The Centaur, PEN/Faulkner Award for Fiction, American Book Award, National Book Critics Circle Award. Interesant este faptul, incredibil în zilele noastre, că şi-a propus încă de la începutul carierei literare să traiască din scris, în ritmul de o carte pe an (de altfel, a publicat peste 50 de cărţi în cincizeci de ani de carieră).

Opera sa romanescă este concentrată în mijlocul unei Americi obişnuite, dovadă că orice eveniment cotidian al fiecărui om poate deveni subiect de povestit. Locul unde este petrec majoritatea romanelor sale este lângă nişte oameni din clasa de mijloc a societăţii, care trăiau şi trăiesc evenimente obişnuite, totuşi cu atât mai interesante pentru că poate fi regăsite în viaţa fiecărui cititor. În familiile protestante din America, religia este zguduită din temelii de tentaţia modernităţii, iar valorile tradiţionale încep să dispară sub apăsarea sexualităţii excesive, adulterului, filmelor, maşinilor sau a muzicii rock.

În aceeaşi tematică se află şi romanul «A Month of Sundays», despre care vom vorbi în continuare. Este o carte despre adulterul săvârşit de un preot dintr-un orăşel american şi consecinţele sale asupra propriei persoane, dar şi asupra colectivităţii din care face parte şi pe care a trădat-o. Reverendul Marshfield este constrans de capii Bisericii să plece intr-un exil forţat, într-un fel de azil de revenire la calea cea bună, timp în care i se cere să scrie jurnal zilnic despre trăirile sale, gândurile sale, precum şi despre mărturisirile faptelor păcătoase pe care le-a săvârşit.

În cele 31 de zile pe care le petrece în azil, scrie 31 de povestioare despre viaţa sa trecută, despre religie şi aplicaţiile sale în viaţa de zi cu zi, dar şi ceea ce ar dori să îi rezerve viitorul, deşi şansele de a se reabilita sunt destul de mici. Însă, peste toate, tema centrală este aceea a adulterului, a consecinţelor sale, precum şi sentimentele reverendului asupra faptelor «vinovate» pe care le-a realizat, dar şi asupra femeilor (căci nu este doar una!) pe care le-a sedus. Aceste 31 de povestioare însă îi sunt impuse de regulile stricte ale azilului pentru mărturisirea păcatelor şi îndreptarea lor, dar conştiinţa lui Marshfield nu îi dă pace şi, spre sfârşit, acestea se transformă în scrisori de dragoste către una din infirmiere, semn că puterea adulterului îi intrase în sânge şi nu mai poate scăpa de ea.

Aplecarea sa spre adulter o recunoaşte în orice clipă. Urmează tratamentul prescris, insă din fiecare cuvând se recunoaşte inaptitudinea sa de a scăpa de acest microb. În orice femeie din jurul său vede o potenţială amantă şi nici măcar slujba sa pentru divinitate nu îl poate da înapoi: chiar îl vede pe Dumnezeu drept susţinător al său în demersul de a cuceri toate femeile pe care le consideră capabile. Viaţa lui este astfel împărţită în două, mai ales că latura adulterină o păstrează doar pentru sine şi pentru cele implicate în aventurile sale: pe de o parte, este un slujitor devotat la bisericii, pentru care depune orice efort de a-i aduce pe oameni pe calea cea bună, inclusiv prin defăimarea adulterinilor; pe de altă parte, în noapte (la figurat), el duce o viaţă paralelă, împreună cu amanta sa, Alicia, departe de ochii soţiei şi ai comunităţii, însă suferind cumplit când aceasta «îl înşeală » cu dascălul său.

Ulterior tentaţiile reapar sau sunt regăsite, ele nefiind niciodate pierdute, decât aparent. La început, cu alte femei din comunitate, încercând în fiecare clipă o senzaţie nouă, uimit de fantezia acestora şi de lipsa lor de timiditate, de îndrăzneala acestora sau de dorinţa lor să facă sex sau dragoste cu un funcţionar religios, îmbracat în haine preoţeşti, care erau cu atât mai incitante pentru acestea. Cuvintele lui sunt pline de curiozitate, înţelegându-se pe sine, cuprins de patima sexului, dar mirat de doamnele distinse care îşi schimbau înfăţişarea şi seriozitatea tipică imediat cum rămâneau singuri: „N-am încercat cu nici o parteneră s-o facem în naos sau în strane; dar am fost şocat la început cât de lipsite de aere erau aceste femei seducătoare când cotrobăiau după scrotul adăpostit de sacerdot, cât de intuitivă religios era percepţia lor despre sex, sumară şi improvizată după caz. Unde era vinovăţia lor? Duminica următoare veneau la slujbă cu feţe curate şi ascultau pătrunse Cuvântul”.

John Updike a fost criticat la data apariţiei romanului pentru intruziunea sa în lumea preoţească americană, atât de către cler, cât şi de către credincioşi, revoltaţi de descrierea generalizată a unei lumi afalată la graniţa dintre omenesc şi divinitate. Numai că pentru autor această intruziune a fost numai un pretext, el reliefând în „A Month of Sundays” doar o purtare omenească ce poate apărea în orice categorie de persoane, nu neapărat în tagma preoţească. De fapt, el descrie tarele unei lumi întregi şi, cum spunea un autor român, de fapt, nu adulterul este de condamnat şi el devine detestat şi criticat doar atunci când este cunoscut celor din jur, ceea ce i s-a întâmplat şi lui Thomas Marshfield.

Author: Jovi Ene

Editor, iubitor de carti si filme, Project Manager al Filme-carti.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *