În culisele industriei medicale sau despre cobaii umani de meserie

Antibiotice, antidepresive, analgezice, suplimente nutritive, diuretice, antivirale, antiinflamatoare, anticoncepționale. Toate acestea sunt medicamente ce fac parte din viața fiecărui om. Unele ne fac traiul mai ușor, ne scapă de diverse simptome incomode, altele salvează sute, mii sau milioane de vieți. Te-ai întrebat vreodată care e procesul prin care o substanță activă devine un tratament scos pe piață ce poate fi utilizat în siguranță de populație? în condițiile în care testele pe animale nu sunt suficient de relevante și nu prezintă o garanție, folosirea subiecților umani nu reprezintă o opțiune ci un stadiu obligatoriu. Dar de unde provin acești oameni? Poate din mediile defavorizate și ignorante, poate din rândul bolnavilor incurabili, al deținuților sau populaților din țări precum Africa- pe care unii pun atât de puțin preț încât au impresia că se pot juca de-a Dumnezeu cu viețile acestor oameni. Cu siguranță se obișnuiesc în continuare astfel de practici în ciuda progreselor și a pretențiilor de a ne numi o specie cu un grad avansat de civilizație, dar în paralel se observă și dezvoltarea unei subculturi a cobailor umani voluntari.

N-am privit niciodată industria cinematografică drept un segment valoros pentru cultură, ci ca pe un simplu mijloc de escapsim. Ce mi-a schimbat părerea au fost filme precum Side Effects, The Facility și The Constant Gardner, fără de care nu m-ar fi intrigat un asemenea subiect determinându-mă să caut mai multe informații despre industria testelor medicale pe om. Surprinzător sau nu, România se află în topul țărilor sursă în oferirea subiecților pentru astfel de studii clinice, sumele plătite voluntarilor fiind cuprinse între 500-1.200 de lei.

La prima vedere toată această chestiune poate fi șocantă pentru unii care se vor întreba ce fel de oameni întregi la minte și-ar oferi trupul unor experimente medicale riscându-și sănătatea și chiar viața. Motivele sunt numeroase. Majoritatea voluntarilor vin din rândul imigranților, șomerilor și studenților și o fac pentru bani, în anumite țări primind între 200-2000 de $ (un studiu NASA desfășurat în Galveston, Texas, plătind chiar $17,200). Alții se înscriu pentru a beneficia de medicație gratuită la care altfel nu ar avea acces sau de un set complet de analize. Oricât de improbabil ar părea, mai există și oameni mânați de altruism, care privesc această activitatea ca pe o datorie socială, o muncă în folosul comunității. Și ar trebui să le fim recunoscători, fără astfel de persoane cu siguranță am deveni noi cobai fără ca măcar să știm. Cel puțin în istoria Americii sunt cunoscute o mulțime de astfel de cazuri.

 Aceste se studii se desfășoară în trei etape: Prima fază se realizează pentru a demonstra siguranța medicamentului și a-i descoperi efectele adverse. Faza a II-a determină doza potrivită și demonstrează eficacitatea tratamentului. Faza a III-a se desfășoară pe o scală mai mare, de obicei pentru a compara rezultatele noului medicament cu tratamentul standard. De regulă există grup de control (căruia i se administrează pastile Placebo). De asemenea, adesea testele sunt “oarbe”, în sensul că nici pacienţii, nici cercetătorii nu ştiu cine primeşte Placebo şi cine medicamentul, pentru o evaluare obiectivă.

 Poate te întrebi de ce ar trebui să-ți pese de astfel de oameni nebuni care pentru niște bani își închiriază sănătatea. Lăsând deoparte faptul că datorită lor poți lua în siguranță anumite tratamente, mai e și faptul că uneori ceea ce fac ei se transformă într-o ruletă rusească, jucându-se nu numai cu viața proprie, ci și cu a ta. Cunoaștem suficiente cazuri în care anumite pastile au fost brusc retrase de pe piață după ce au distrus sănătatea unor oameni declanșând un scandal de proporții, iar acest lucru este destul de probabil să vină ca urmare a faptului că voluntarii implicați în testarea lor nu au fost cinstiți, mințind despre istoria medicală și astfel rezultatele testelor la care se supun fiind compromise.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte meserii, cei care aleg voluntariatul pentru industria medicală sunt plătiți nu pentru a face ceva, ci mai degrabă pentru a permite să li se facă diverse lucruri. Nu e o muncă dificilă, dar este una destul de periculoasă. Chiar dacă majoritatea riscurilor sunt de tipul reacțiilor alergice, au existat și cazuri extrem de grave: În martie 2006, 6 voluntari implicați în testarea pentru TGN1412, un tratament pentru artrită și leucemie, la numai câteva minute după primirea primei doze au suferit o serie de efecte adverse grave. Deși nu a decedat niciunul, toți au rămas cu pagube serioase asupra sistemului imunitar și organelor interne, unul a rămas fără degete și călcâie, iar altul a dezvoltat cancer. În Indianapolis, în 1999, 53 de subiecți au decedat în urma administrării unei substanțe pentru insuficiența cardiacă. În 2004, Traci Johnson, o tânără de numai 19 ani s-a sinucis în timpul experimentării unui antidepresiv. Despre astfel de lucruri puțină lume are curajul să vorbească, informațiile găsite sunt puține pentru că așa cum era de așteptat testările care se sfârșesc prost sunt mușamalizate, iar pacienții considerați simple victime colaterale.

Cert este că totuși aceste cazuri sunt niște excepții, fiind mai probabil să faci un accident de mașină în drum spre clinică, decât să îți pierzi viața în timpul experimentului. Iar compensațiile sunt pe măsură, așa că nu ar trebui să ne surprindă faptul că în timp ce unii se oferă voluntari de 2-3 ori când sunt într-o situație financiară precară, alții fac din asta o meserie, câștigând mii de euro/dolari pe an, participând la zeci de teste de-a lungul celor 10-20 de ani cât rămân în branșă ca voluntar.

Urmărind și documentându-ne despre astfel de activități, sunt multe lucruri pe care le putem învăța, informații despre industria farmaceutică altfel ascunse: Voluntarii sunt opriți de la orice fel de exerciții în timpul experimentelor, dar nouă ne spune cineva că efortul fizic intens duce la o metabolizare mai rapidă a medicației, fapt ce ar putea avea consecințe nefaste? Despre un alt exemplu cu mult mai grav citisem într-un interviu cu un cadru medical. Acesta afirma că voluntarii sunt naivi ignorând efectele de lungă durată ale pastilelor testate, având impresia că substanțele se elimină din organism în decurs de câteva săptămâni, când de fapt ele rămân acolo pentru totdeauna. Mai mult decât evident în acest exemplu este că la fel se întâmplă și cu medicația la care noi, oamenii de rând apelăm. Azi iei antibiotice, luna viitoare niște injecții, din când în când câte un vaccin, însă ce se întâmplă în decursul câtorva ani, când se cumulează în organism rămășițele tuturor acestor substanțe  sunt lucruri despre care nu se cunosc prea multe detalii, dar mai ales în privința cărora nu suntem avertizați. Tot ce putem face în acest caz este să încercăm să apelăm cât mai rar la medicamente.

Tu ai risca să fii voluntar în cadrul testelor clinice doar pentru a câștiga rapid niște bani?

 

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *