Uneori, rutina e doar o formă de ancorare în viață, pentru a nu ne dezechilibra cu totul dacă se întâmplă ceva neașteptat. Obiceiurile fiecărei dimineți, răsfoitul presei în metrou, muzica pe care o asculți înainte de ajunge la birou, drumul pe care-l alegi spre casă, pentru a mai trage puțin de mânecă serile de vară, înainte de a te adăposti, toți acești pași siguri făcuți pe certitudinile de ieri te ajută să mergi pe sârma necunoscutului de mâine. Sau cel puțin așa ar trebui.
Accidentul nu poate fi accidental, pentru că asta ne-ar lua plasa de siguranță a comportamentelor recunoscute, trebuie să găsim explicații, iar frica de întâmplare și de capriciile sorții afectează chiar și cele mai puternice spirite, atunci când improbabilul devine regulă.
Doar că niciodată nu ești suficient de pregătit pentru ce urmează, chiar dacă ai trecut prin toate etapele pregătitoare, ai respectat instrucțiunile, ai integrat în acțiunile tale concluziile lecțiilor învățate, încercând să asamblezi puzzle-ul noii zile. Pentru că în spatele răspunsurilor pe care le credeam definitive sunt mereu ascunse noi sensuri, pe care le descoperim, sprijiniți pe ce știam și zdruncinați de ce ne surprinde.
Timp de 60 de zile, între decembrie 1951 și februarie 1952, mica localitate Elizabeth, din New Jersey, s-a transformat într-o ”umbrelă a morții”, după cum a numit-o primarul din acele vremuri. Asta pentru că, în acest interval scurt de timp, viața și-a reconfigurat regulile și o excepție tragică s-a repetat inexplicabil, aducând imposibilul pe prima pagină a ziarelor. În mai puțin de trei luni, în orășelul american s-au prăbușit consecutiv trei avioane de linie, catastrofele provocând peste 120 de victime, din aer și de la sol.
Dar dincolo de accidente, de traumele pierderii unor oameni dragi, o întreagă comunitate a suferit un puternic șoc psihic.
De ce acolo? De ce așa? De ce într-un timp atât de scurt? Cât de influențată este viața de zi cu zi a unor oameni așezați în propria lor matcă de obișnuințe de astfel de întâmplări crunte?
Cunoscută mai ales pentru cărțile adresate copiilor și adolescenților, precum Tales of a Fourth Grade Nothing, Freckle Juice, Superfudge, Blubber și Are You There God? It’s Me, Margaret, vândute în peste 80 de milioane de exemplare în întreaga lume, Blume și-a regăsit vocea în proza adresată celor mari, pentru că a vrut să spună povestea unei generații. A unui microcosmos care și-a trăit bucuriile și dezamăgirile, împlinirile și eșecurile sub un cer din care sfârșitul părea să se împrăștie în particule de avion.
In The Unlikely Event cuprinde mai multe istorii personale, iscusit țesute laolaltă, pentru a dezvălui suflete întoarse pe dos de o serie neagră de evenimente neașteptate și pe care, peste trei generații, încearcă să le descâlcească Miri, o fată care, în 1950, avea doar 15 ani.
Judy Blume creează personaje care se joacă cu emoțiile, culorile, adevărurile și răstălmăcirile. Nimic nu este așa cum pare, ca într-un fel de Wisteria Lane, de la mijlocul secolului trecut, iar ”păsările rănite”, care se prăbușesc din văzduh testează limitele acceptării improbabilului. Fiecare locuitor are versiunea lui, capitolele cărții se clădesc din mărturii individuale, care-și caută locul în mecanismul sensului comun.
Oamenii din Elizabeth-ul lui Blume, ca oamenii de pretutindeni, de altfel, au nevoie de un pattern, nu pot supraviețui unei negocieri cu absurdul absolut, trebuie să-i găsească o cheie.
Așa că succesiunea de catastrofe inexplicabile devine brusc sursa mai multor teorii ale conspirației, care implică: extratereștrii, serviciile secrete, un nou război, forțe oculte sau dictaturi care încearcă să supună orășelul din New Jersey. Orice, numai să se găsească o explicație, niște răspunsuri, chiar dacă acestea nu conduc spre lumină, ci doar spre o altă beznă mai suportabilă, unde poți bâjbâi printre frânturi de ceea ce cunoști.
Sensibilă, reușind să ilustreze, cu poezie și multă putere de expresie, prefacerile unei comunități de oameni harnici și puternici, efectele panicii asupra traiului cotidian, micile bucurii trăite în anxietate, devenirea printre nisipurile mișcătoare ale incertitudinii, In The Unlikely Event este și o vindecare de trecut pentru Judy Blume. Repovestind, prin intermediul ficțiunii, realitățile cutremurătoare pe care le-a trăit, ea își confruntă și traumele despre care nu a vorbit niciodată. Până la apariția acestui cărți, nici măcar fiica ei, care a ales să fie pilot, nu a știut că mama sa fusese martora implicată a acestor tragedii aviatice.
Așa că, de această dată, arta a devenit terapia artistului. O poveste în poveste, despre refacere, durere și puterea de a crede, atunci când totul pare de necrezut.
”Viața este o serie de evenimente improbabile, nu-i așa? A ei este cu siguranță. Un eveniment improbabil după altul, construind un întreg generos și complicat. Și cine știe ce urmează? Câteodată și-ar dori să poată redeveni copil. Totul era mai simplu atunci. Acum nici nu știa când urmează să afle ceva îngrozitor, ceva ce nu și-ar fi dorit să știe.” (Judy Blume, In The Unlikely Event)