Impresionismul

 “Lumina nu e ceva care poate fi reprodus; ea trebuie să fie reprezentată prin altceva, prin culoare” Paul Cezanne.

Edgar Degas, Claude Monet, Camille Pissarro, Piere-Auguste Renoir, Georges Seurat, Paul Signac iată doar câteva nume reprezentative pentru curentul artistic manifestat în Franța odată cu începutul anilor 1860.

Impresionismul, nume preluat automat în urma prezentării tabloului intitulat Impresie-Răsărit de soare al lui Claude Monet la expoziția din anul 1874, pune accent pe detașarea de spiritul conservator al artei și aducerea în prim plan a unor idei ce au produs o adevărată revoluție culturală. Reprezentarea vieții cotidiene în simplitatea și vulgaritatea ei, muncitori și prostituate, trecători pe stradă sau clienți ai cafenelelor, devin subiecte recurente pentru impresioniști, care privesc aceste figuri demne de a constitui subiectul unei picturi artistice. “Am ales un subiect din timpurile noastre pentru că mi se pare că îl înțeleg cel mai bine și este cel mai viu”, Frederic Bazille.

Deși Academia de Artă a exclus constant lucrările de la expozițiile anuale organizate, grupul de prieteni alcătuit din Claude Monet, Auguste Renoir, Edgar Degas și Camille Pissarro au lucrat împreună și au organizat expoziții pe cont propriu și prin propria finanțare, fiind ferm convinși că arta lor merită apreciată- “de aceea, ne-am hotărât ca în fiecare an să închiriem un atelier mare în care să expunem cât mai multe lucrări dorim!”, spunea Frederic Bazille părinților săi.

Într-un dialog imaginat de scriitorul Irving Stone în romanul biografic Bucuria Vieții între Emile Zola și Vincent Van Gogh, iată care erau ideile ce alcătuiau manifestul artiștilor revoluționari “Noi considerăm orice adevăr ca fiind frumos, oricât de hidos ar părea el. Acceptăm tot ceea ce vine de la natură fără nicio rezervă. Noi considerăm că durerea are rostul ei, pentru că este cel mai adânc sentiment omenesc. Socotim că dragostea trupească are frumusețile ei, chiar când o portretizăm printr-o prostituată și un proxenet. Prețuim caracterul mai mult decât urâțenia. Acceptăm viața în deplinătatea ei, fără să ne pierdem în speculații morale. Considerăm că prostituata prețuiește tot atât cât o contesă, portarul cât un general și țăranul cât un ministru.”

Impresionismul a fost dezvoltat pe aceleași idei și de către expresioniști, aceste două curente literare manifestate la sfârsitul secolului al XIX-lea fiind pe cât de intrigante, pe atât de apropiate de viața în care cu toții ne ducem existența. În final, toți suntem prinși în tiparul naturii și suntem țesuți în urzeala vieții.

Mai multe cărți de istoria artei

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *