Imaginea Africii Negre în literatură

“I really fell in love with Africa.” Jean M. Auel

 Romanele de aventuri apărute în secolul al XIX-lea constituie o modalitate de reprezentare atât a geografiei cât şi a popoarelor Africii Negre. Interesul călătorilor acordat omului african şi mediului în care acesta trăieşte, a sporit imaginaţia şi curajul autorilor de a crea o lume paralelă cu cea pe care au întâlnit-o călătorii. Literatura nu redă aceleaşi aspecte pe care le-au surprins exploratorii moderni, ci le înfrumuseţează, le şlefuieşte, folosind cuvinte metaforice, evitând ştiinţa şi ocolind realismul. Cititorul va fi sigur prins într-o lume imaginată, frumos construită care redă cealaltă faţă a Africii.

Exotismul Africii este caracterizat printr-un loc, pe de o parte, periculos şi posibil mortal, întâlnirea cu animale sălbatice constituie un pericol, pe de altă parte, un loc fermecător şi inocent. Între aceste extreme au fost captivi personajele din romane. Jules Verne a construit o lume africană magnifică cu păduri mari şi deşerturi fierbinţi în care şi-a plasat personajele, neştiind că vor avea să descopere atât minunăţii cât şi pericole mari. Verne imaginează personaje de origine africană sub o aură inferioară faţă de omul european, etern cultivat şi savant.

În literatura europeană, africanul trebuie educat, dacă este luat sub aripa protectoare a colonizatorilor, are şanse foarte bune să îşi schimbe viaţa, să urce pe scara ierahică şi să lase în spate primitivismul. În jurnalele de călătorie, europenii descriu obiceiurile, care li se par dezgustătoare, practicate de africani cu atâta grijă şi plăcere, preocupaţi constant de realizarea acestora atunci când se cere. Mentalitate superstiţioasă, axată pe credinţele în zei şi pe sacrificii, este judecată de europeni al căror creştinism este adânc înrădăcinat, orice alte credinţe sunt considerate păgâne. În ochii acestora, asupra cărora zăboveşte norul greu al superiorităţii şi aroganţei, bijuteriile femeilor, fie ele realizate din materiale simple, precum argila, lutul, piatră, fie din metale preţioase sunt opulente, dizgraţioase şi denotă lipsa de bun gust a femeilor africane.

În secolul al XIX-lea, relatarea călătoriei este o narare a unei aventuri periculoase, presărate la tot pasul cu capcane şi surprize. Imaginile care se regăsesc în jurnalele de călătorie ale misionarilor evidenţiază o anumită simpatie pentru Africa Neagră, aceştia fiind împotriva sclavagismului şi a tratamentului inuman la care erau supuşi africanii de către buri, în special. Mentalitatea lor e dezvoltată pe fundaţia creştinismului ale cărui valori, în cazul în care vor fi adoptate, vor contribui la emanciparea Africii.

Africa Neagră se înfăţişează fiecărui călător, misionar sau om de ştiinţă, complet sub o altă formă, de fiecare dată, ţinând cont de mentalitate şi capacitatea de observare a fiecăruia. Într-adevăr, călătorii secolului al XIX-lea sunt mai evoluaţi şi mai bine pregătiţi pentru ceea ce aveau să descopere. Dau dovadă de un spirit de observaţie mai dezvoltat decât predecesorii lor care nu ştiau la ce să se aştepte. Ei nu uită nimic, notează totul, descriu orice văd, dar din unghiul sub care au fost crescuţi şi educaţi, alţii fiind obiectivi, unii subiectivi.

Condiţia negrului în Africa colonială ţine de imaginea pe care acesta şi-o formează. În jurnalele de călătorie, acesta nu se ridică la nivelul de civilizaţie compatibilă cu ideea de civilizaţie europeană. În romanele secolului al XIX-lea, lucrurile stau puţin altfel şi depind foarte mult de convingerile autorului.

Author: Katia

Iubesc poezia, ador culorile și îmi place să împletesc într-un mod melodios cuvintele. Sunt pasionată de istorie și literatură și fac tot ce îmi stă în putință să fiu cât mai aproape de ele. Citatul care mă reprezintă este: "Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."(A. Einstein)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *