Iluminismul

 “Între 1680 și 1770, ba chiar 1780, pentru a ne referi la cifre rotunde”, preciza istoricul Pierre Chaunu, “o realitate se impune, densă, cu greu delimitabilă și totuși de necontestat: Europa secolului Luminilor.”

Iluminismul, cunoscut și sub denumirea de Epocă a Luminilor, este o mișcare ideologică și culturală manifestată în secolul al XVIII-lea în mai multe tări europene, având ca principale trăsături raționalismul, reformismul și scepticismul religios.

Noua direcție va fi pregătită încă din sfârșitul secolului al XVII-lea, când se remarcă un avânt științific odată cu lucrarea lui Isaac Newton, Principiile matematice ale filosofiei naturii. Această afirmare științifică dă naștere unei noi gândiri bazată pe optimism și pe încrederea în rațiunea umană. Paradoxal, epoca științei este guvernată de filosofi- ei sunt cei care urmează modelul Newton de a căuta legile istoriei și de a da o explicație științifică trecutului.

Reprezentanții Iluminismului sunt nume ce se remarcă ca aparținând intelectualității acelor timpuri: în Franța se afirmă Voltaire (Istoria Rusiei în timpul lui Petru cel Mare, Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Eseu asupra moravurior și spiritul națiunilor, Scrieri filosofice), Montesquieu (Spiritul legilor) și Jean Jacques Rousseau (Discurs asupra originii și fundamentelor inegalităților înre oameni). În spațiul englez David Hume scrie Istoria Anglei, iar Edward Gibbon Istoria decăderii și a căderii Imperiului Roman. În Germania se remarcă Immanuel Kant cu a sa Critică a rațiunii pure, Johann Gotfried von Herder (Idei asupra filosofiei istorice a omenirii) și chiar Goethe, pe când reprezentantul Italiei este Carlo Goldoni.

În domeniul artei și al literaturii, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea asistă la manifestarea “sufletelor sensibile”. Acest curent preromantic este inspirat în mare măsură de literature britanică, în care triumfă o melancolie profundă, bazată pe fantastic, pe tristețe sau chiar pe macabru. Poeme insipirate de tristețe (Nopțile lui Edward Young), romane moralizatoare, gustul pentru morbid (Elegie scrisă într-un cimitir de Thomas Gray), fiori provocați de fantastic (Castelul din Otrante de Horace Walpole) trezesc un nou gust literar care se afirmă ca o reacție împotriva raționalismului triumfător al epocii.

Din Anglia, curentul trece în Franța, unde cunoaște un success considerabil datorat în mare parte lui Jean Jacques Rousseau (poet al naturii, Les Reveries du promeneur solitaire, pictor al propriilor pasiuni în Confesiuni și admirator al dragostei platonice, exacerbate în Noua Heloisă). Pe urmele sale, Bernardin de Saint-Pierre face să plângă toată Franța cu povestea idilei tragice dintre Paul și Virginia, în timp ce Europa vibrează de durere citind despre Suferințele tânărului Werther a germanului Goethe.

Iluminismul surprinde modificări în majoritatea domeniilor societății. Vă invităm să alegeți după bunul plac: politică, istorie, filosofie, literatură, pictură sau știință.

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *