Happy Bloomsday!

Şi la cât mai multe zile în cărţi fericite, cu minute cât zeci de pagini şi emoţii fără cuprins sau rezumat! Azi e o sărbătoare cu totul specială. Se împlinesc 111 ani de la „ziua cea mai lungă” – 16 iunie 1904 a straniului erou al lui James Joyce, din Ulysses, carte care a fost pentru mulţi dintre noi piatra… sau mai bine zis, stânca de încercare a dragului de lectură.

Leopold Bloom, în drumul său de-o zi şi multe întâmplări prin Dublinul veacurilor trecute, a devenit un simbol al începuturilor curajoase, anti-povestea lui redefinind literatura, schimbându-i croiurile clasice cu unele asimetrice, transformându-i stilul, forma şi esenţele până la implozie.

Bloomsday a fost iniţiată de prietenii lui Joyce, ca un fel de celebrare privată şi năstruşnică a geniului lui, încă de la publicarea cărţii, în 1922, însă cu timpul a devenit o sărbătoare internaţională a îndrăznelii artistice, a rebeliunii contra normelor, a emancipării culturale şi a exprimării libere (care nu are nevoie de justificări sau de note de subsol… deşi, în cazul unei lecturi ca Ulysses, ele sunt mai mult decât binevenite :-)). Astfel că, astăzi, străzile străbătute de Leopold se transformă an de an în pagini de carte 3D, un fel de pop-up-uri umane, cu fani de-ai lui Joyce din întreaga lume, veniţi în Dublin să reimagineze pasaje din Ulysses, în straiele edwardiene ale începutului de secol trecut.  Sunt peste două săptămâni de festivităţi, evenimente speciale, concursuri de costume, spectacole de teatru, care se întâmplă în peste 200 de oraşe de pe toate continentele.

Ulysses
E oarecum ciudat că una dintre cele mai dificil de citit, mai complicate şi mai neînţelese cărţi ale tuturor timpurilor a reuşit să declanşeze un astfel de fenomen popular, dar asta contribuie şi mai mult la construirea mitului Joyce, artistul care a dispreţuit statuile pe care, după dispariţia sa, concetăţenii săi s-au înghesuit să i le construiască.

În preajma acestei noi sărbătoriri, profesorul Kevin Birmingham a publicat o carte care să ne readucă aminte de ce Ulysses nu este un volum de pus cuminte pe raft, ci mai degrabă un protest vehement şi adeseori agresiv la adresa regulilor, a tradiţiei şi, în mod oarecum ironic, a tendinţei oamenilor de a trăi şi a simţi colectiv, fără să-şi mai dea timp să-şi lase răgazul gândurilor personale. The Most Dangerous Book: The Battle for James Joyce’s Ulysses este o carte-document, de redescoperire a drumului către titlul de cel mai important roman al secolului XX.

Controversatele tentative de cenzură (poşta americană a interzis expedierea prin poştă a foiletoanelor care conţineau fragmente din carte), asocierea cu tot felul de reviste nefrecventabile literar, dar singurele care acceptau să publice pasajele impudice din Ulysses, imaginile explicite descrise de Joyce, toate au înălţat valul de interes pe care Leopold Bloom s-a ridicat drept unul dintre personajele emblematice ale literaturii moderne. Iar Birmingham încearcă în cartea sa să afle dacă jocurile, uneori groteşti, alteori comice, uneori sensibile, de multe ori ciudate, ale lui James Joyce cu oamenii şi corpurile lor îşi mai menţin şi astăzi forţa provocatoare, într-o epocă a libertăţilor de tot felul. Şi dacă legătura asta între ce se scrie şi despre ce se scrie face din Ulysses unul dintre cele mai bune romane sau, pur şi simplu, unul dintre cele mai fruste.

Până atunci, indiferent care e cauza, Joyce, prin extravaganţa sa, continuă să fie interesant pentru noi şi noi generaţii de cititori, fiecare cu motivele sale, iar asta nu are cum să fie altceva decât un minunat motiv de sărbătoare!

Have a Great Bloomsday!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *