Grupul Bloomsbury, pepiniera intelectualǎ britanicǎ

Grupul Bloomsbury a fost o societate informalǎ de artişti, scriitori şi filosofi din Anglia edwardianǎ (de la începutul secolului 20) care au trǎit şi au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei. Membrii ei se numeau, neoficial, “Bloomsberries” şi, printre ei, îi regǎsim pe Virginia Woolf, E.M. Forster, Lytton Strachey, economistul John Maynard Keynes, pictoriţa post-impresionistǎ (şi sora Virginiei Woolf) Vanessa Bell sau poeta Vita Sackville-West. Aceştia se întâlneau la intervale neregulate de timp pentru conversaţie, studiu sau schimb de idei care întreţineau sau stimulau suflul creator.

Aceste schimburi culturale au stat la baza evoluţiei artistice a multora dintre membrii acestui distins grup. O particularitate a acestei societǎţi este cǎ membrii ei s-au întâlnit când erau foarte tineri şi nu au devenit cunoscuţi decât mult mai târziu în viaţǎ. Toţi erau activi ca studenţi la prestigioase universitǎţi din Anglia şi toţi aveau idei care la vremea aceea puteau fi considerate radicale.

Ideile lor progresiste despre sexualitate – mulţi erau homosexuali, bisexuali sau adepţi ai triunghiurilor amoroase -, faptul cǎ Virginia Woolf, liderul grupului, a militat pentru dreptul de vot al femeilor sau viziunea lor politicǎ i-au adus în centrul atenţiei publice şi au fost criticaţi şi catalogaţi drept elitişti, atei şi prea puţin patrioţi. Nimeni nu contestǎ, totuşi, influenţa pe care aceste personaje au avut-o în societatea conservatoare a epocii.

Mulţi dintre ei erau pacifişti şi aveau pǎreri ferme despre problemele sociale ale vremii. Virginia Woolf a devenit cunoscutǎ şi pentru asocierile ei la mişcarea feministǎ. Lytton Strachey a distrus noţiunea de corectitudine moralǎ victorianǎ. E.M. Forster a denunţat erorile imperialismului. Literatura care a ieşit din sânul acestei societǎţi a fost revoluţionarǎ şi din punctul de vedere al formei, şi din cel al subiectelor expuse.

Pe de altǎ  parte, grupul credea în plǎcere şi toţi încercau sǎ beneficieze de tot ce ofereau relaţiile lor personale. Dupǎ cum spunea Virginia Woolf, “their triumph is in having worked out a view of life which was not by any means corrupt or sinister or merely intellectual; rather ascetic and austere indeed; which still holds, and keeps them dining together, and staying together, after 20 years”

Ȋn 1917, Virginia şi Leonard Woolf au fondat Hogarth Press, nucleul de drept al Grupului Bloomsbury. Hogarth publica scrierile celorlalţi membri ai grupului, dar şi traduceri din literatura universalǎ sau cǎrţi de psihoanalizǎ. Printre autorii publicaţi se numǎrǎ T.S. Eliot, Katherine Mansfield sau Virginia Woolf însǎşi.

Grupul Bloomsbury poate fi vǎzut ca un liant între epoca victorianǎ şi modernism. Membrii lui credeau în tinereţea lor şi ştiau cǎ felul lor de a gândi poate influenţa ritmul lucrurilor. Din punct de vedere etic, ei aspirau la pace şi la evoluţia fiecǎrui individ în parte, iar scrierile lor continuǎ sǎ fie şi astǎzi revelatoare pentru toate tipurile de artişti şi intelectuali.

Mai jos gǎsiţi câteva din cǎrţile membrilor acestui important grup.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

2 thoughts on “Grupul Bloomsbury, pepiniera intelectualǎ britanicǎ”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *