Ghid de creştere a mamelor

Oscar Wilde spunea că „singurul lucru bun pe care-l poţi face cu un sfat este să îl dai altora. Ţie n-are la ce să îţi folosească”. Şi pentru că lumea e plină de lucruri şi intenţii bune, sfaturile (contradictorii) zboară în toate direcţiile, astfel că trebuie să ai grijă să te laşi nimerit doar de cele care-ţi sunt cu adevărat necesare. Deşi e greu să te fereşti din calea avalanşelor verbale, prăvălite de unde te aştepţi mai puţin.

Sunt o grămadă de binevoitori mai mult sau mai puţin anonimi, pe care şcoala vieţii, absolvită cu diplomă de merit, îi îndreptăţeşte din oficiu să-şi dea cu părerea despre tot ceea ce nu cunosc. Şi sunt mereu, la doar o răsuflare distanţă, înarmaţi cu toate certitudinile de care (n-)ai nevoie.

Asta este de neevitat mai ales atunci când vine vorba despre creşterea copiilor. Deşi nu există o metodă patentată sau un prototip ideal 😀 , vecini de cartier (sau poate doar de oraş), vânzători, necunoscuţi din parc sau autobuz nu se lasă intimidaţi de faptul că nu ştiu nimic despre tine, copilul tău sau familia ta, şi aruncă dezinvolt cu sfaturi, impresii şi sugestii, apăsându-i pe umeri responsabilitatea de educare a tinerelor mame, oriunde s-ar afla ele.

Hello, My Name Is Mommy:  The Dysfunctional Girl's Guide to Having, Loving (and Hopefully Not Screwing Up) a Baby
Recomandările pediatrilor sau cărţile de specialitate sunt pentru ei mofturi, de care e bine să te descotoroseşti rapid şi să revii la învăţăturile băbeşti, singurele care merită luate în seamă: „Dac-aş fi stat cu ochii în cărţi, nu i-aş fi făcut pe copiii mei oameni. Pe vremea mea, nu te duceai la doctor să-ţi spună cum să-ţi creşti copilul. Ce, trebuie facultate ca să ştii să schimbi un scutec?” şamd

Doar că toţi aceşti oameni, despre care proaspăta mamă de obicei nu ştie nimic, pentru că o prind nepregătită în timpul unei plimbări sau la uşa cabinetului medical etc. nu fac decât să se adauge presiunii pe care o simte deja, de a face totul aşa cum trebuie, pentru ca micuţul să devină cel mai fericit „new kid on the block”. Sfaturile o săgetează din toate direcţiile şi sunt greu de gestionat tocmai pentru că mamele vor să se asigure că nu au omis niciuna dintre şansele de care au nevoie micuţii lor pentru a creşte frumos, liber şi plini de încredere.

Amuzanta carte a lui Sheri Lynch,Hello, my name is mommy, cu subtitlul The dysfunctional girl′s guide to having, loving (and hopefully not screwing up) a baby este un fel de anti-ghid de parenting, dedicat tuturor mamelor anxioase, temătoare, stresate şi îngrijorate că nu le oferă copiilor lor tot ceea ce ar trebui.  Scrisă cu umor şi autoironie, cartea adună poveşti din viaţa de zi cu zi a lui Sheri, despre bucuria de a creşte împreună cu bebeluşul tău (de care e permis să-ţi fie uneori frică), de a învăţa alături de el şi de a nu te învinovăţi că nu ai ştiut de la început la ce foloseşte ceaiul de chimen şi anason.
E-adevărat,  iubirea nu e totul, dar e cu siguranţă cel mai frumos început dintr-o călătorie cu obstacole, pit stopuri, salturi către necunoscut, peripeţii, emoţii, întâlniri şi întâmplări care vor şlefui în copilaşi lecţii pentru mai târziu.

Lynch nu scrie de la catedra de profesor într-ale copiilor, e mai degrabă colegul care-ţi vinde ponturi după un examen complicat, pe care nici măcar el nu ştie dacă l-a trecut, făcându-te să râzi în hohote, dar şi să-nţelegi mai bine care-i faza cu scripeţii şi pârghiile… în fizică şi-n viaţă.

Provenind dintr-o familie disfuncţională şi având moştenirea unei istorii personale pe care nu vrea s-o retrăiască împreună cu prichindeii ei, în Hello, my name is mommy, Sheri duce mai ales o luptă contra aşteptărilor şi preconcepţiilor, încercând să-şi dovedească faptul că trecutul nu te defineşte (deşi te construieşte), singurul lucru important fiind să nu uiţi niciodată să te joci.

Anti-ghidul lui Lynch este o carte inspiraţională despre libertatea de a greşi, de a te încurca printre responsabilităţi mai ceva ca la Twister, de a creşte alături de cei pe care-i creşti şi de a accepta că, din când în când, e posibil ca şeful să-ţi atragă atenţia  asupra cerealelor care ţi se desprind din sutienul de alăptat, fără să te simţi depăşită de situaţie.

Pentru că miracolul la care ai luat parte, lumea nouă pe care ai creat-o este mai presus de sfaturi, păreri, impresii şi sugestii. Dragostea îţi va lumina cu siguranţă drumul, dar asta nu înseamnă că nu-ţi poţi aprinde propriile focuri de artificii along the way.

Doar eşti o super-eroină!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *