Freelancerii şi productivitatea

Cred că cel mai nou lucru pe care l-am învăţat despre productivitate ca freelancer a fost acela că lista cu lucruri de făcut pe parcursul unei zile este inutilă dacă nu are desemnat şi un interval optim de realizare pentru fiecare sarcină în parte. Cel mai bun lucru despre productivitate este că ajungi să te cunoşti mai bine, să înveţi despre rutine şi ritualuri şi, în general, să ai o atitudine pozitivă la adresa ta când reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus la începutul zilei.

Inamicul numărul 1 al freelancerilor ca, de altfel, al tuturor celor cu responsabilităţi, este procrastinarea. Oriunde te-ai afla, pe scaunul de la birou sau într-un hamac lângă ocean, vei găsi întotdeauna lucruri mai interesante de făcut decât ceea ce e necesar să faci. Procrastinarea e imprimată în codul nostru genetic ca o lipitoare cu care trebuie să înveţi să convieţuieşti.  E bine să accepţi că vei da inevitabil nas în nas cu ea, la fel cum te întâlneşti cu rude cu buze umede şi lipicioase, care vor neapărat să acceadă în spaţiul tău personal, indiferent de răceala cu care le tratezi.

Până să încep să scriu acest paragraf, am făcut următoarele lucruri şi toate au o motivaţie foarte bună după părerea mea: am fost la supermarket să cumpăr ceva de mâncare (inutil să spun de ce), am mâncat (la fel de inutil de precizat motivele), am răspuns la telefon (pentru că suna), am dat drumul la muzică (pentru că n-am ascultat de alaltăieri şi sigur m-ar pune în dispoziţie de lucru), mi-am verificat de câteva ori mailul şi vreo două conturi de Facebook, deşi n-aveam nicio notificare (pentru că e normal să faci asta), m-am uitat la un videoclip cu o raţă ce stătea pe spate şi era “aspirată” uşor pe burtă (pentru că-mi plac raţele şi e amuzant, trebuie să ai o stare de spirit bună înainte să te apuci de lucru), am spălat şi întins rufe (pentru că nu mai aveam nimic de îmbrăcat). Şi astea sunt doar câteva din lucrurile care m-au ţinut departe de scris.

Unele zile sunt mai uşoare, intru mai repede în dispoziţie, cuvintele se aştern aproape singure pe hârtie şi, în plus, am şi idei noi. Alteori, rămân fixată pe foaia goală, aruncând din când în când un ochi disperat către ceasul din dreapta jos a ecranului.

Am încercat o vreme tehnica pomodoro. Era bună când făceam content writing, mă forţa să rămân concentrată şi ştiam că după 25 de minute urmează răsplata, pauza în care mă ridicam de la masă, beam un pahar de apă sau mă uitam un pic pe fereastră. Nu merge în toate tipurile de activităţi, mai ales când în preajma ta sună telefoane sau eşti asaltat de oameni, dar e eficientă acolo unde aceste lucruri nu se întâmplă. Şi e mare lucru să ştii c-ai avansat în lucrul tău.

Randamentul e dat pentru unii dintre noi şi de locul unde ne desfăşurăm activitatea. Eu scriu bine dimineaţa devreme la biroul imaculat, alături de o cană de ceai. Alţii poate se simt mai inspiraţi în zumzet de cafenea. O să revin asupra acestui lucru atunci când voi avea informaţii concludente. Deocamdată înclin să cred că, pentru mine, e esenţială liniştea.

În fiecare dimineaţă îmi stabilesc un program de lucru. Iau pe rând sarcinile şi nu încep una nouă până ce n-o termin pe cea anterioară. De fiecare dată mă apuc de acel lucru pe care-l consider cel mai important. Practic, “mănânc broasca” de care pomenea Brian Tracy, deşi pentru mine nu e neapărat lucrul care nu-mi place, ci doar cel mai dificil al zilei. Şi de obicei, acesta e cel care, pe termen lung, îmi aduce şi cele mai mari satisfacţii.

Rutina e şi ea relevantă. Fiecare dintre noi are un ceas biologic care ne dictează când avem cea mai multă energie. De aceea eu nu voi face niciodată ceva important după ora 16 când atenţia şi nivelul meu de energie scad. Cel mai bine reacţionez dimineaţa, la jumătate de oră după ce m-am trezit. Ştii momentul acela în care citeşti o carte şi ajungi la finalul paginii şi îţi dai seama că nu ai reţinut nimic din ce-ai citit? Clipa aceea e cea care-ţi spune clar că trebuie să te opreşti. Întotdeauna.

Mici idiosincrazii: am spus deja că biroul meu trebuie să fie cât de cât curat, fără elemente nefolositoare. Nu zic că aşa e ideal, ci doar că aşa funcţionez eu. Mai cred însă şi că noi, fiind oameni, ne sunt specifice o serie de bizarerii. În ceea ce priveşte productivitatea, a mea este că mereu, înainte să mă aşez la masa de lucru, spăl vasele din ziua anterioară şi fac patul unde am dormit. E un fel de punere în ordine, parametru ce dă startul sănătos al unei zile.

Cel mai bun lucru pe care l-am descoperit eu în materie de productivitate e, aşa cum am spus şi în debutul acestui articol, să îmi planific ziua oră cu oră. Îmi cunosc ritmul de lucru, îmi dau un timp rezonabil de îndeplinire a sarcinilor şi nu uit de evenimente neprevăzute, prânz sau lectură. E posibil ca nu tuturor să li se pară o idee bună. E poate prea rigid, recunosc asta. Dar pe mine mă ajută să iau decizii mai bune şi mă responsabilizează. Încă nu l-am transformat în obicei, dar într-acolo mă îndrept, e bine pentru mine.

Ce alte trucuri de productivitate folosiţi? Ce funcţionează la voi?

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

3 thoughts on “Freelancerii şi productivitatea”

  1. newsletterul de azi, cel care m-a trimis spre articol a fost singurul pe care l-am citit. de altfel, m-a atras titlu, pentru ca stiam ca voi gasi modalitati de a fi mai productiva. pacat insa ca acum e la Tv “Hotul de carti”, prin urmare, programul meu de lucru va incepe peste 2 h.

  2. :)) Te înţeleg perfect.
    Mi-a plăcut filmul. Îmi pare rău că l-am văzut înainte să citesc cartea (pe care n-am mai citit-o, evident), dar a fost fain. Sper că ai şerveţele lângă tine.

  3. Sry pentru lipsa virguleleor, am tastat de pe telefon (ecran mic, n-am vazut erorile). Nici eu n-am citit cartea, dar acum sunt curioasa tare.
    N-am plans asa tare…mai rau a fost la vizionarea „La vita e bella”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *