Flavia de Luce, fetița-detectiv

Când eram mică, exista o revistă care apărea lunar, pentru cei pasionaţi de genul crime & mistery. O cumpărau de fiecare dată părinţii mei şi îmi plăcea la nebunie să citesc fiecare “caz” şi să încerc să-l rezolv. Nu mai ştiu cum se numea revista. Dar dacă deja v-am trezit interesul, vă invit să citiţi mai departe. Cartea despre care vreau să vă vorbesc se încadrează în această categorie.

Este pasionată de chimie. Degetele sale sunt pătate în permanenţă de soluţii, în urma experimentelor pe care le face, ascunsă într-un laborator al familiei sale. Este cea mai mică dintre surori, dar nu neapărat cea mai cuminte.

Chiar dacă este fată, comportamentul ei este precum al unui băiat. Pregăteşte capcane şi surprize explozive surorilor sale, îl ignoră pe tatăl ei şi trăieşte într-o lume plină de cărţi şi formule.

“I remembered a piece of sisterly advice, which Feely once gave Daffy and me:
“If ever you’re accosted by a man,” she’d said, “kick him in the Casanovas and run like blue blazes!”
Although it had sounded at the time like a useful bit of intelligence, the only problem was that I didn’t know where the Casanovas were located.
I’d have to think of something else.”

Numele ei este Flavia de Luce, viitoare Sherlock Holmes. Alan Bradley, la respectabila vârstă de 70 ani, a avut o imaginaţie extraordinar de bogată şi a jucat rolul unei fetiţe de 11 ani, dând viaţă unui personaj activ, misterios şi inteligent. Asta, ca să nu aveţi impresia că într-o casă imensă aflată la marginea lumii nu există mistere. Sau bine zis, crime misterioase.

“Like most, I was a solitary boy at first, keeping to my books and weeping in the hedgerows whenever I could get away on my own. Surely, I thought, I must be the saddest child in the world; that there must be something innately horrid about me to cause my father to cast me off so heartlessly. I believed that if I could discover what it was, there might be a chance of putting things right, of somehow making it up to him.”

Într-o zi cu ghinion, în faţa uşii lor, zace neînsufleţită o pasăre neagră, cu un timbru în cioc, iar în grădina din spatele casei este ascuns un cadavru.

“I found a dead body in the cucumber patch,’ I told them.
‘How very like you,’ Ophelia said, and went on preening her eyebrows.”

Şi de aici încep problemele. Tatăl Flaviei este acuzat de crimă şi trimis la închisoare, iar Luciei îi revine rolul de a-şi salva tatăl inocent. Sau mai bine zis, şi-l asumă singură.

Povestea nu este una originală, mai ales pentru acest gen de carte, dar ceea ce o face unică şi savuroasă este personajul principal şi felul unic în care abordează situaţiile întâmpinate, dialogurile şi ironia fină.

Cartea este prima dintr-o serie de cinci cărţi pe care le recomand pentru cei care simt nevoia de o porţie bună de râs, în timp ce încearcă să descopere criminalul.

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

1 thought on “Flavia de Luce, fetița-detectiv”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *