First friend. First girl. Last words

Pe John Green l-aţi cunoscut aici. Sau poate cu altă ocazie, în altă carte.

Am mai scris despre el că este magicianul contemporan al cuvintelor. Citind cărţile sale şi puţin din autobiografia sa, am aflat că nu are copii. Menţionez asta deoarece numai un om care are copii poate să dezvolte şi să creeze o lume imaginară atât de perfectă cum o face el, în care dialogurile între adolescenţi să pară naturale, ca și cum ai citi despre colegii tăi de liceu.

Spre exemplu, Jonathan Safran Foer a menţionat că sursa de inspiraţie vine de la Sasha, fiul său. Dar nu, John Green este un copil în pielea unui adult. Un copil inteligent, plin de imaginaţie, energie şi dragoste pentru viaţă. Tind să cred că John Green nu este doar autorul cărţilor sale, ci şi o parte din fiecare personaj principal. E ca şi cum ar fi scris despre copilăria lui, sau poate despre copilăria şi aventurile pe care şi-ar fi dorit să le trăiască.

Looking for Alaska nu este o carte despre călătorii sau geografie aşa cum aţi fi înclinaţi să credeţi. Miles “Pudge” Halter este un adolescent obsedat de ultimele cuvinte rostite de autori celebri.

“Thomas Edison’s last words were ‘It’s very beautiful over there’. I don’t know where there is, but I believe it’s somewhere, and I hope it’s beautiful.”

Plecând de la ultimele cuvinte ale lui Rabelais, Miles pornește în căutarea Marelui Necunoscut. Cu alte cuvinte, le cere părinţilor să-l transfere la un internat unde să studieze mai departe şi să cunoască oameni noi. Să-şi trăiască viaţa şi să se arunce în necunoscut.

“Francois Rabelais. He was a poet. And his last words were “I go to seek a Great Perhaps.” That’s why I’m going. So I don’t have to wait until I die to start seeking a Great Perhaps.”

Alaska este o fata misterioasă, inteligentă şi teribilistă, cu totul altfel decât Miles – cel cuminte şi rezervat. Ea devine pilonul principal al cărţii în jurul căreia se învârt celelalte personaje şi restul evenimentelor. Miles o preferă pe Alaska tocmai pentru că este atât de diferită de el.

“I wanted so badly to lie down next to her on the couch, to wrap my arms around her and sleep. Not fuck, like in those movies. Not even have sex. Just sleep together in the most innocent sense of the phrase. But I lacked the courage and she had a boyfriend and I was gawky and she was gorgeous and I was hopelessly boring and she was endlessly fascinating. So I walked back to my room and collapsed on the bottom bunk, thinking that if people were rain, I was drizzle and she was hurricane.”

Aventurile lui Miles încep din momentul în care ajunge la internat şi descoperă ce înseamnă să aibă prieteni, să aibă cu cine purta discuţii profunde şi exprima întrebări despre viaţă, fără răspuns.

“Imagining the future is a kind of nostalgia. (…) You spend your whole life stuck in the labyrinth, thinking about how you’ll escape it one day, and how awesome it will be, and imagining that future keeps you going, but you never do it. You just use the future to escape the present.”

 

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *