Fifty Shades of Grey

De când a fost prima oară publicat de o editură independentă din Australia, Fifty Shades of Grey de E L James a devenit un fenomen. Citește un fragment:

I scowl with frustration at myself in the mirror. Damn my hair—it just won’t behave, and damn Katherine Kavanagh for being ill and subjecting me to this ordeal. I should be studying for my final exams, which are next week, yet here I am trying to brush my hair into submission. I must not sleep with it wet. I must not sleep with it wet. Reciting this mantra several times, I attempt, once more, to bring it under control with the brush. I roll my eyes in exasperation and gaze at the pale, brown-haired girl with blue eyes too big for her face staring back at me, and give up. My only option is to restrain my wayward hair in a ponytail and hope that I look semi-presentable.

Vintage

Kate is my roommate, and she has chosen today of all days to succumb to the flu. Therefore, she cannot attend the interview she’d arranged to do, with some mega-industrialist tycoon I’ve never heard of, for the student newspaper. So I have been volunteered. I have final exams to cram for and one essay to finish, and I’m supposed to be working this afternoon, but no—today I have to drive 165 miles to downtown Seattle in order to meet the enigmatic CEO of Grey Enterprises Holdings, Inc. As an exceptional entrepreneur and major benefactor of our university, his time is extraordinarily precious—much more precious than mine—but he has granted Kate an interview. A real coup, she tells me. Damn her extracurricular activities.

Kate is huddled on the couch in the living room.

“Ana, I’m sorry. It took me nine months to get this interview. It will take another six to reschedule, and we’ll both have graduated by then. As the editor, I can’t blow this off. Please,” Kate begs me in her rasping, sore throat voice. How does she do it? Even ill she looks gamine and gorgeous, strawberry blond hair in place and green eyes bright, although now red rimmed and runny. I ignore my pang of unwelcome sympathy.

“Of course I’ll go, Kate. You should get back to bed. Would you like some NyQuil or Tylenol?”

“NyQuil, please. Here are the questions and my digital recorder. Just press record here. Make notes, I’ll transcribe it all.”

“I know nothing about him,” I murmur, trying and failing to suppress my rising panic.

“The questions will see you through. Go. It’s a long drive. I don’t want you to be late.”

“Okay, I’m going. Get back to bed. I made you some soup to heat up later.” I stare at her fondly. Only for you, Kate, would I do this.

“I will. Good luck. And thanks, Ana—as usual, you’re my lifesaver.”

Fifty Shades Of Grey (1): New York Times Bestseller
Gathering my backpack, I smile wryly at her, then head out the door to the car. I cannot believe I have let Kate talk me into this. But then Kate can talk anyone into anything. She’ll make an exceptional journalist. She’s articulate, strong, persuasive, argumentative, beautiful—and she’s my dearest, dearest friend.

The roads are clear as I set off from Vancouver, Washington, toward Interstate 5. It’s early, and I don’t have to be in Seattle until two this afternoon. Fortunately, Kate has lent me her sporty Mercedes CLK. I’m not sure Wanda, my old VW Beetle, would make the journey in time. Oh, the Merc is a fun drive, and the miles slip away as I hit the pedal to the metal.

My destination is the headquarters of Mr. Grey’s global enterprise. It’s a huge twenty-story office building, all curved glass and steel, an architect’s utilitarian fantasy, with GREY HOUSE written discreetly in steel over the glass front doors. It’s a quarter to two when I arrive, greatly relieved that I’m not late as I walk into the enormous—and frankly intimidating—glass, steel, and white sandstone lobby.

Behind the solid sandstone desk, a very attractive, groomed, blonde young woman smiles pleasantly at me. She’s wearing the sharpest charcoal suit jacket and white shirt I have ever seen. She looks immaculate.

“I’m here to see Mr. Grey. Anastasia Steele for Katherine Kavanagh.”

“Excuse me one moment, Miss Steele.” She arches her eyebrow as I stand self-consciously before her. I’m beginning to wish I’d borrowed one of Kate’s formal blazers rather than worn my navy-blue jacket. I have made an effort and worn my one and only skirt, my sensible brown knee-length boots, and a blue sweater. For me, this is smart. I tuck one of the escaped tendrils of my hair behind my ear as I pretend she doesn’t intimidate me.

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

3 thoughts on “Fifty Shades of Grey”

  1. Mi se pare interesant si in acelasi timp trist faptul ca ‘Fifty Shades of Grey’ a devenit un bestseller. Initial a fost publicata pe internet sub forma de fanfiction ‘Twilight’ si asta ar trebui sa spuna deja totul.
    E o carte extrem de prost scrisa in care autoarea nu face decat sa reimpacheteze mitul femeii pasive si complet lipsita de personalitate, care se lasa manipulata de un asa-zis barbat puternic.
    In cazul in care trilogia va fi tradusa in romana, il compatimesc pe traducatorul care va trebui sa traduca expresii si propozitii de mare rafinament precum: “Holy cow!” sau “Fair point well made.” 🙂
    Pentru cine are chef sa citeasca BDSM erotica, ‘The Sleeping Beauty Trilogy’ scrisa de A.N. Roquelaure (aka Anne Rice) nu e rea deloc.

  2. Iata si fagmentul in limba romana. Cartea – Cele 50 de vicii ale Domnului Grey – a fost publicata de curand de Editura Trei 🙂

    ‘Kate e colega mea de cameră și tocmai astăzi, dintre toate zilele, a ales să se lase doborâtă de gripă. Prin urmare, nu poate să meargă la interviul pe care își propusese să i-l ia, pentru ziarul studenților, nu știu cărui mega mogul din industrie de care n-am auzit niciodată. Așa că m-am oferit voluntară. Am de tocit pentru examenele finale și un eseu de terminat, iar în după-amiaza asta trebuia să mă duc și la muncă, dar nu — astăzi trebuie să merg cu mașina 265 de kilometri până în centrul orașului Seattle ca să mă întâlnesc cu acest enigmatic CEO al Grey Enterprises Holdings, Inc. Ca întreprinzător excepțional și principal binefăcător al universității noastre, timpul lui este extraordinar de prețios — mult mai prețios decât al meu — dar, cu toate astea, a acceptat să-i dea un interviu lui Kate. După spusele ei, o adevărată lovitură. Afurisitele ei de activități extracurriculare!
    Kate stă cuibărită pe canapeaua din sufragerie.
    — Ana, iartă-mă. Mi-a luat nouă luni ca să obțin interviul ăsta. Ca să-l reprogramez, mi-ar mai lua alte șase luni și, până atunci, amândouă vom fi absolvit deja. Ca redactor, nu pot să ratez chestia asta. Te rog, mă imploră Kate cu vocea răgușită de la gâtul inflamat.
    Cum naiba reușește? Chiar și bolnavă, e proaspătă și atraăgătoare,
    cu părul blond roșcat la locul lui și ochi verzi luminoși, deși acum sunt înlăcrimați și au pleoapele înroșite. Ignor accesul meu nepoftit de compasiune.
    — Bineînțeles c-o să merg, Kate. Tu trebuie să te duci în pat. Ce să-ți dau, NyQuil sau Tylenol?
    — NyQuil, te rog. Uite aici întrebările și reportofonul. Nu trebuie decât să apeși butonul de înregistrare. Fă notițe, o să transcriu eu totul.
    — Nu știu nimic despre el, murmur, încercând și nereușind să-mi înfrânez accesul de panică.
    — Lasă că or să te călăuzească întrebările. Du-te. Ai mult de mers. Nu vreau să întârzii.
    — Bine, mă duc. Treci înapoi în pat. Ți-am făcut niște supă, s-o încălzești mai târziu.
    Mă uit la ea cu drag. Doar pentru tine, Kate, aș face treaba asta.
    — Așa am să fac. Succes. Și mulțumesc, Ana! Ca de obicei, mi-ai salvat viața.
    Îmi iau rucsacul și îi zâmbesc, după care ies pe ușă, îndreptându-mă spre mașină. Nu-mi vine să cred că m-am lăsat convinsă să fac asta. Dar, de fapt, Kate ar putea să convingă pe oricine să facă orice. Va fi un jurnalist excelent. E concisă, puternică, persuasivă, bătăioasă, frumoasă — și e prietena mea cea mai dragă.
    Drumurile nu sunt aglomerate când plec din Vancouver, statul Washington, către Interstate 5. E devreme și nu trebuie să ajung în Seattle decât la două după-amiaza. Din fericire, Kate mi-a împrumutat Mercedesul ei CLK. Nu sunt sigură că Wanda, vechea mea broscuță VW, ar fi reușit să parcurgă distanța în timp util. Oh, să conduci un merțan e distractiv și kilometrii se scurg cu repeziciune când apăs pedala până la podea.
    Destinația mea e sediul central al firmei internaționale conduse de domnul Grey. Este o clădire administrativă uriașă, cu douăzeci de etaje, o fantezie arhitecturală utilitaristă, cu Grey House scris discret cu litere de oțel peste ușile de sticlă de la intrare. E două fără un sfert când ajung, foarte ușurată că n-am întârziat în timp ce intru în foaierul imens — și sincer, intimidant — din sticlă, oțel și gresie albă.
    Din spatele biroului solid din gresie, o blondă tânără, foarte atrăgătoare, bine pusă la punct, îmi zâmbește plăcut. Poartă cea mai elegantă combinație de taior negru și cămașă albă pe care am văzut-o vreodată. Arată impecabil.
    — Am o întâlnire programată cu domnul Grey. Anastasia Steele, din partea lui Katherine Kavanagh.
    — Vă rog să mă scuzați o clipă, domnișoară Steele.
    Își arcuiește sprânceana în timp ce eu stau jenată în fața ei. Încep să-mi doresc să fi împrumutat unul dintre sacourile de ocazie ale lui Kate decât să fi îmbrăcat jacheta mea bleumarin. Am făcut un efort și mi-am pus unica mea fustă, cizmele înalte până la genunchi și un pulover albastru. Pentru mine, asta înseamnă ținută elegantă. Îmi duc o șuviță rebelă de păr după ureche și mă prefac că nu mă simt intimidată de ea.’ – Cele 50 de vicii ale Domnului Grey

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *