Fereastra Johari sau cum sǎ te înţelegi mai bine

Fereastra Johari este un instrument creat de Joseph Luft şi Harrington Ingham în 1955 care este folosit pentru o mai bunǎ înţelegere a propriei persoane şi a relaţiilor cu ceilalţi. Este un model simplu prin care putem compara ceea ce credem noi despre noi înşine şi ceea ce cred alţii despre noi.

Ȋn cadrul acestui exerciţiu existǎ o listǎ de 56 de adjective din care subiecţii trebuie sǎ aleagǎ pe cele 5 sau 6 care le descriu cel mai bine personalitatea. Colegi sau prieteni ai subiecţilor sunt apoi invitaţi sǎ aleagǎ din aceeaşi listǎ adjectivele care îi definesc pe subiecţii în cauzǎ.

Acest model împarte informaţia transmisǎ în patru cadrane, care formeazǎ o fereastrǎ:

  1. Ceea ce o persoanǎ cunoaşte despre sine însǎşi şi este cunoscut şi de ceilalţi (“arena”)
  2. Ceea ce alţii ştiu despre persoanǎ, dar nu este cunoscut de cǎtre aceasta (“blind spot”, “unghiul mort”)
  3. Ceea ce o persoanǎ ştie despre ea însǎşi, dar este necunoscutǎ celorlalţi (“hidden area”, “faţada”, “regiunea ascunsǎ”)
  4. Ceea ce nici persoana respectivǎ, nici ceilalţi nu ştiu (“unknown area”, “regiunea necunoscutǎ”

Ȋn arenǎ sunt informaţii despre tine însuţi: motivaţii, sentimente, nevoi, dorinţe, comportamente. Unghiul mort se referǎ la ignoranţa cu privire la propria persoanǎ, iar prin cererea feedback-ului, aceastǎ arie se poate diminua. Regiunea ascunsǎ cuprinde informaţiile la care numai persoana are acces şi care sunt necunoscute celorlalţi, conştient sau inconştient. Aceasta include temerile noastre şi secretele. Prin comunicare şi destǎinuire, aceste informaţii trec în fereastra deschisǎ şi se reduc emoţii ca frica sau furia şi confuzia. Regiunea necunoscutǎ este specificǎ mai ales celor foarte tineri şi poate include abilitǎţi pe care persoana le poate avea, dar refulate din cauza lipsei de încredere, o teamǎ de care subiectul nu este conştient sau credinţe despre lume şi sine care nu mai sunt puse sub lupǎ.

Aducând tot mai multe elemente în Arenǎ, putem deveni mai transparenţi, mai sinceri, ajungem sǎ ne comunicǎm mai bine şi sǎ ne manifestǎm în concordanţǎ cu ceea ce suntem cu adevǎrat. Introspecţia şi analiza propriului eu vor duce la o mai bunǎ conştientizare a propriei persoane şi la corectarea minusurilor, ajungând astfel, la un echilibru între ceea ce credem despre noi înşine şi felul în care ne percep ceilalţi.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *