Experimentul Milgram: înțelegerea obedienței

La trei luni după începerea procesului criminalului de război nazist Adolf Eichmann, psihologul american Stanley Milgram a pornit o serie de experimente socio-psihologice pentru a afla dacă Eichmann și complicii săi împărtășeau convingerile naziste, cel puțin în ce privește scopul Holocaustului. Rezultatele testelor sugerează că cei implicați pur și simplu urmau ordinele, chiar dacă asta contrazicea cele mai puternice principii morale ale lor. Experimentul a fost reluat în numeroase ocazii, iar rezultatele obținute au fost similare.

The Man Who Shocked The World: The Life and Legacy of Stanley Milgram
Pe scurt, în experiment subiecții sunt îndemnați de către o autoritate să facă lucruri care contrazic morala și conștiința lor. În experimentul original din 1961, celor 40 de subiecți li s-a explicat că participă la un studiu despre memorie. Ei trebuiau să pună o serie de întrebări unui alt voluntar (care de fapt era un actor), dar la fiecare răspuns greșit trebuiau să-i aplice acestuia un șoc electric din ce în ce mai mare, cu un maxim de 450 volți.
Cei doi erau separați în camere diferite și puteau comunica fără a se vedea. Evident actorul dă în mare parte răspunsuri greșite și voltajul pe care subiectul crede că îl aplică este din ce în ce mai mare, de la un moment dat actorul începe să se plângă de durere și chiar să bată în perete. Pe la 135 volți unii subiecți încep să pună la îndoială metodele studiului și doresc să se oprească, dar continuă după ce sunt asigurați că totul este în regulă și că ei nu sunt răzpunzători pentru nimic. Dacă după 4 încurajări de a continua subiectul totuși refuza atunci experimentul era încheiat, altfel continua până când acesta aplica 3 șocuri consecutive de 450 volți.

Înainte să efectueze acest experiment Milgram a realizat o serie de sondaje printre studenți la psihologie și psihologi pentru a prezice rezultatele. Studenții au evaluat că maxim 3% (cu o medie de 1.2%) dintre subiecți ar merge până la capăt, iar psihologii au prezis că 0.1% dintre subiecți ar continua până la voltajul maxim. Nu puteau fi mai departe de adevăr! În experiment 65%  (26 din 40) dintre subiecți au continuat să aplice șocurile electrice până la capăt deși la un moment sau altul toți au încercat să se oprească, au pus la îndoială presupusul studiu la care participau și au dat semne de tensiune și stress.

Experimentul a fost reluat într-un documentar numit Jocul Morții (Le Jeu de la Mort) în 2010 în Franța pentru a testa puterea televiziunii. 80 de subiecți au fost convinși că participă la episodul pilot al unui joc TV în care aplicau șocuri electrice pentru răspunsuri greșite unui jucător, fiind încurajați de gazda emisiunii și de publicul din studio. Dintre cei 80 de participanți doar 16 s-au oprit, 80% mergând cu jocul până la capăt.

Persoana din imaginea de la începutul articolului care a avut curajul să se opună autorității și astfel a devenit un simbol al revoltei chineze din 1989, a fost ridicat din piață de doi polițiști în civil și nu se mai știe absolut nimic despre el.

Mai multe cărți din categoria Psihologie colectivă.

Author: bogdan

Software developer, fotograf amator, înnebunit după science-fiction, în special space opera.

2 thoughts on “Experimentul Milgram: înțelegerea obedienței”

  1. Si d-asta e lumea condusa asa usor. Imensa majoritate sunt doar masa de manevra, “oi” conduse de “ciobanul” cel mai priceput (si eventual cu cei mai rai “caini”), si ce-i si mai grav e ca indivizi care altfel ar putea gandi singuri si s-ar putea opune unor astfel de comenzi sunt “luati de val” la randul lor cand ajung sa faca parte dintr-un grup mai larg, tinand cont ca majoritatea celor din acel grup e foarte probabil sa fie incapabili de astfel de “rezistenta”.

    Acum, tinand cont ca asta pare a fi o trasatura generica a mintii umane, e putin probabil sa fie schimbata. In concluzie, sunt necesari “ciobani” care sa conduca “turma” in directia corecta, lideri care chiar sa fie interesati de binele lumii si nu de cel personal, dar care in acelasi timp sa fie dispusi sa faca tot ce e necesar pt. a putea conduce, pt. a-si atinge acele scopuri care tin de binele lumii si pt. a-i infrange pe cei care stabilesc cursul lumii in prezent, chiar daca asta inseamna sa joace si mai murdar decat acestia. Altfel, e foarte putin probabil sa castigi o lupta daca refuzi sa folosesti o buna parte din “arsenalul” pe care-l ai la dispozitie.

  2. “O mie noua sute optzeci si patru” explica cel mai bine fenomenul obedientei, sclavia voluntara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *