Eu: work in progress

I Could Do Anything If I Only Knew What It Was:  How to Discover What You Really Want and How to Get It
Prea puţin timp, prea multe opţiuni. Mult prea multe alegeri într-o singură viaţă: ştim cum să facem lucrurile, dar nu ştim mereu ce avem de făcut. Când eram mici şi cineva ne întreba ce vrem să ne facem când o să fim oameni mari, răspunsurile veneau aproape de la sine: doctori, poliţişti, învăţători, vânzători, şoferi, mămici, tătici şi… musafiri populau lumea de aspiraţii profesionale a celor mai mulţi dintre noi. Când am crescut însă, lucrurile nu au mai fost la fel de simple. Aşteptările celorlalţi, pasiunile noastre, presiunea socială, grija pentru viitor, stabilitate şi siguranţă – toate astea au început să construiască drumuri în noi, fără a conduce, de fiecare dată, la o intersecţie bine semnalizată.

Aşa că, de multe ori am pornit într-o direcţie, fără a şti dacă am luat hotărârea bună, sperând că ni se va lumina calea, odată ce noile experienţe ne vor deveni ghizi de călătorie. Însă viaţa nu se înghesuie să ofere multe momente „Evrika!”, prin urmare trebuie să ne găsim sensul în ceea ce facem, nu în rezultatul acţiunilor noastre.

Oricum, orice ai face, nu ai cum să nu te gândeşti că ai ratat ceva, că, deşi ai luat hotărârea raţională, poate ar fi fost mai bine să îţi asculţi inima: şi ce dacă pictura în zahăr topit nu îţi garantează liniştea financiară, poate că e mai bine decât să îţi sufoci sufletul sub mormane de hârtii. Doar că nici visurile după care alergi nu îţi aduc mereu libertatea de care ai nevoie, pentru că realitatea nu e întotdeauna un concurs de talente sau, cel puţin, nu unul la care toţi cei care participă sunt câştigători.
De-asta, în loc să goneşti furios după o grămadă de şanse, ar fi mai bine să te opreşti şi să te asculţi, pentru că, undeva înăuntrul tău, puştiul de 5 ani care ştia cu siguranţă ce-i trebuie pentru a fi fericit încă îşi strigă răspicat alegerile. Pentru copii, lucrurile sunt foarte limpezi, pentru că reperele sunt foarte clare: „asta mă face bucuros, asta nu” – sunt singurele filtre de interpretare a realităţii. Cu trecerea timpului, adevărurile se distorsionează, capătă nuanţe, grade, culori şi totul devine comparativ: „mai mult” sau „mai puţin”. Dar tot bucuria le cerne… Şi la ea trebuie să fim atenţi. Asta spune Barbara Sher în I Could Do Anything If I Only Knew What It Was: How to Discover What You Really Want and How to Get It.

Mai mult decât o carte, aceasta este un caiet de lucru, de exerciţii şi mărturisiri despre sine: cum te vedeai la 5 ani, cum ţi-ai imaginat că vei fi la 20, la 30, la 40, ce te împiedică să fii ceea ce îţi doreşti?. Sher îşi îndeamnă cititorii să pună pauză trăitului-viteză şi să se adune într-un colţ de gând, acolo unde nu-şi au loc urgenţa, panica, nerăbdarea sau termenele-limită. Trebuie să ne regăsim curiozitatea, spune ea, dragul de viaţă şi de miracolele ei, care sunt altele pentru fiecare dintre noi. Abandonând „reţetele” de succes şi mitul fericirii universale, putem descoperi ceea ce ne place, dar mai ales ne împlineşte: fie că suntem profunzi sau superficiali, specialişti care se „scufundă” în oceanele adânci ale unei unice teme de interes sau exploratori dornici să ştie cât mai mult despre cât mai multe lucruri.

„Cultura noastră respectă specialiştii. Oamenilor care vor să ştie cât mai multe lucruri nu li se mai spune: „spirite renascentiste”; li se spune „diletanţi” sau (ironic) „buni la toate”. Dacă eşti un explorator al lumii, ai calităţi extrem de preţioase şi de speciale. Iubeşti noul, nu ţi-e teamă şi nu eşti indecis. Te adaptezi uşor la direcţii noi, eşti flexibil. Prinzi din zbor informaţia şi eşti curios în legătură cu tot ceea ce încă nu cunoşti; accepţi şi respecţi mai multe şcoli de gândire. Eşti dedicat învăţării şi eşti suficient de inteligent încât să te bucuri de ceea ce înveţi.”

(Barbara Sher, I Could Do Anything If I Only Knew What It Was: How to Discover What You Really Want and How to Get It)

Multe sunt lucruri pe care le ştim deja, dar pe care avem nevoie să le auzim la nesfârşit pentru a le înţelege cu adevărat: doar pentru că avansăm rapid, nu înseamnă că mergem în direcţia bună; anticiparea viitorului şi gândirea negativă ne pot paraliza acţiunile; nu trebuie să ne abandonăm complet unui mare vis, dar trebuie să găsim calea de a-l urma şi resursele de a ne reinventa căutarea, atunci când nu obţinem ceea ce ne-am dori; nu trebuie să aşteptăm norocul, trebuie să ni-l creăm.

I Could Do Anything If I Only Knew What It Was  este o carte cu o mare forţă motivaţională – vorbeşte despre transformarea pasiunii în carieră, dar nu cu orice preţ; mai degrabă vorbeşte despre transformarea existenţei în viaţă. Pune foarte mare accent pe exerciţiile de autocunoaştere, pentru că sfaturile Barbarei Sher nu sunt panacee, ea prescrie remedii personalizate pentru fiecare dintre învăţăceii ei. Cine eşti acum?, Ce-ţi place să faci?, De ce ai renunţat?, De ce trăieşti în trecut?, De ce aştepţi răsplata viitorului?, Ce-ţi pune motoraşele în acţiune? şi De ce astăzi e cea mai bună zi pentru a fi ceea ce îţi doreşti? sunt doar câteva dintre întrebările la care îşi provoacă cititorii să îşi răspundă. Nu atât pentru meseria lor, cât pentru sufletele lor neprofesionalizate.

„Însemni mai mult decât orice slujbă pe care ai putea-o avea. Trebuie să înţelegi asta, atunci când un interviu de angajare nu se transformă într-un loc de muncă. Adevăratul „tu” e încă acolo, dar aceste provocări ale ego-ului tău îţi întunecă uneori stima de sine. Ai nevoie de un proiect de recuperare a identităţii tale”. (Barbara Sher, I Could Do Anything If I Only Knew What It Was: How to Discover What You Really Want and How to Get It)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *