Eşti fericit?

Ai auzit, sper, întrebarea asta de câteva ori pânǎ acum. Am auzit-o toţi şi ne-a fǎcut, poate, sǎ ne simţim puţin nelalocul nostru. Poate am râs şi ne-am eschivat, ne-am oprit puţin şi ne-am uitat atent la interlocutor, am zis „da” cu cea mai mare onestitate doar pentru a ne regǎsi mai târziu întrebându-ne dacǎ nu cumva suferim de mitomanie acutǎ.

De ce ne pune în atât de multǎ încurcǎturǎ o întrebare totuşi simplǎ? De ce intrǎm în defensivǎ când o auzim?

Am convingerea cǎ toţi avem posibilitatea de a gǎsi fericirea. Problema este cǎ ne uitǎm dupǎ ea acolo nu trebuie: în afarǎ. Considerǎm cǎ dacǎ am avea totul, banii, hainele, jobul, casa, am deveni fericiţi. Aţi vǎzut? Fericirea e mereu în faţǎ, în viitor. Ȋnsǎ ceea ce vrem nu este şi ceea ce ne trebuie. Nu înţelegem foarte bine ce ne dorim şi aşa apare dorinţa de substituire (prin cheltuirea banilor). Dar controlul nostru asupra exteriorului este temporar şi, uneori, iluzoriu. Şi chiar dacǎ acumulǎm tot mai mult, nivelul fericirii noastre rǎmâne constant.

Din pǎcate, nu existǎ o formulǎ standard a fericirii. Nimeni n-o sǎ facǎ treaba aia cu scotocitul sufletului pentru tine pentru cǎ nimeni nu e mai avizat decât tine sǎ facǎ asta. Dar cred cǎ putem fi de acord în privinţa urmǎtoarelor lucruri:

Fǎ o muncǎ ce-ţi place şi care sǎ te solicite în mod pozitiv, ceva care sǎ fie în acord cu principiile şi valorile tale. Oricum vei petrece mult timp la serviciu, fǎcând lucrul acela, aşa cǎ e mai bine sǎ îţi placǎ. Dacǎ nu eşti din cei norocoşi care au aflat de foarte tineri la ce sunt buni şi ce-i face sǎ vibreze, mai cautǎ! Şi mai ascultǎ o datǎ speech-ul lui Steve Jobs de la Stanford. Da, poţi resimţi fericirea când ai certitudinea lucrului bine fǎcut şi, mai ales, cu drag fǎcut.

Fie cǎ afecţiunea vine de la familie, prieteni, iubit sau iubitǎ, ea are un impact fabulos asupra bunǎstǎrii noastre psihice. Cultivarea gesturilor care ne ţin aproape de aceşti oameni ne poate duce pe culmi numai de ea ştiute. Un telefon, un ceai la ceas de searǎ sau o atingere ştrengarǎ în trecere (în mod regulat!) menţin contactul benefic şi pot contribui la atingerea stǎrii de expansiune (ei bine, nu-mi place în mod normal cuvântul, dar aici mǎ duce cu gândul la cineva care sare în sus de fericire, cam ca atunci când vezi copiii sǎrind pe saltelele elastice din parcuri).

Dacǎ vorbim de fericire, mie mi se pare normal sǎ vorbim şi de creativitate. Parcǎ nimic nu e la fel de reconfortant ca ceva clǎdit cu propriile mâini, din propriile dorinţe. E şi mai bine atunci când nu te aştepţi la vreo recompensǎ sau la laude, când faci totul doar pentru propria ta satisfacţie.

Şi mai sunt şi lucrurile acelea, pe nedrept numite mici. (Şi) în ele stǎ fericirea. Eu o sǎ vorbesc despre ale mele, dar creierul uman e formidabil sǎ ştiu cǎ puteţi empatiza: bǎtaie cu zǎpadǎ proaspǎt cǎzutǎ, când faci baloane de sǎpun şi copiii mici aleargǎ dupǎ ele cu gura pân’ la urechi, când primeşti un mesaj, zâmbeşti şi lumea se uitǎ la tine confuzǎ, o pǎturǎ moale, o carte şi un ceai într-o dimineaţǎ de sâmbǎtǎ când toatǎ lumea încǎ doarme, un Golden Retriever jucându-se, când alergi cu cineva de mânǎ şi câte şi mai câte minuni din astea şi tot ce trebuie sǎ faci e sǎ fii prezent şi activ.

Tu eşti fericit?

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

2 thoughts on “Eşti fericit?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *