Eşti ceea ce citeşti

Fără să îmi amintesc fiecare detaliu din descrierea făcută de Balzac modelelor decorative ale unui scrin de lemn sau toate amănuntele nautice ale obsesivei căutări a căpitanului Ahab, mi-am dat seama că felul în care privesc aşezarea mobilei dintr-o încăpere e întrucâtva influenţat de pasaje clasice din „Moş Goriot”, la fel cum marea mă îndrumă spre visarea propriilor mele balene albe.

Cărţile clădesc în noi tot felul de cămăruţe secrete, în care se depozitează imagini şi idei, lăsându-se şlefuite de timp, tuneluri prin care se strecoară gânduri gata să iasă la lumină în momentul potrivit, deschid ferestre către speranţe pe care nu ne-am dat libertatea să le avem şi diguri prin care se revarsă emoţii de care n-am fost poate nicicând conştienţi.

Nu reţinem mereu personaje, acţiuni, situaţii, dar rămâne atmosfera, starea de bine (sau… nedumerire) pe care am avut-o în clipele lecturii, asocierea cu diferite momente ale vieţii noastre de atunci. Între coperte, sunt două realităţi care se întâlnesc: a celui care citeşte şi a ceea ce (se) citeşte.

În Every Book Its Reader, scriitorul american Nicholas A. Basbanes, pasionat de poveştile cărţilor, de istoria lecturii şi de felul în care ne putem regăsi în cuvintele altora, încearcă să descopere tocmai aceste mecanisme care ne fac să fim ceea ce au scris alţii.

Mi s-a părut foarte interesantă abordarea lui, pentru că vorbeşte despre personalităţi care ne-au marcat timpul (în moduri mai mult sau mai puţin dorite), de la Isaac Newton la Abraham Lincoln şi chiar la Marchizul de Sade, desemnându-le biblioteca lor drept punct de răsturnare a lumii.

Proust and the Squid: The Story and Science of the Reading Brain
Dar relaţia este una de interdeterminare: cărţile influenţează felul în care gândim, iar gândirea noastră influenţează felul în care receptăm cărţile. Iar în „Proust and the Squid: The Story and Science of the Reading Brain”, profesorul universitar Maryanne Wolf dezvoltă această teorie, făcând o analiză ştiinţifică a felului în care creierul nostru reacţionează la diferiţii stimuli întâlniţi de-a lungul unei lecturi. Fascinant în această cercetare deloc literară (dar plină de suspans) a lui Wolf este surprinderea multitudinii de feluri în care creierul nostru a fost nevoit să se readapteze constant, într-un ritm alert, descifrării noilor simboluri, reinterpretărilor, de la imaginile din peşteri până la e-bookuri, călătoria cunoaşterii fiind una în plină desfăşurare pentru evoluţia noastră neurologică.

„Cred că singurele cărţi care ne influenţează sunt cele pentru care suntem pregătiţi şi care merg mai departe pe un drum pe care am pornit noi înşine” (E.M. Forster)

  Despre lecturile care transformă sau doar ne ghidează, cu tandreţe, umor şi înţelepciune, către propria noastră cale vorbeşte şi laureatul Pulitzer Michael Dirda în sclipitoarea „Book by Book: Notes on Reading and Life”, o carte despre cărţi şi despre oamenii care le citesc.  Dirda este considerat „marele cititor” al Americii, unul dintre cronicarii care au influenţat decisiv obiceiurile literare ale publicului său.

Tocmai de aceea, această colecţie de eseuri, declaraţii de dragoste pentru Shakespeare, Saul Bellow, P.G. Wodehouse, Philip Roth, John Updike, Jerome K. Jerome, mărturisiri de nepotrivire de caracter cu volumele publicate în ediţii neîngrijite, în care se amestecă citate din scriitorii săi preferaţi, amintiri legate de cele peste 10.000 de prezenţe aproape vii de pe rafturile bibliotecii lui, captivează prin intimitatea căreia îi suntem martori, dintre un om şi întâlnirile care i-au marcat viaţa, l-au ajutat să înţeleagă dragostea şi să se furişeze din faţa melancoliei.

Cred că fiecare dintre noi are astfel de poveşti, cărţi care ne definesc, ne întregesc, altele care ne revoltă, ne dezamăgesc, dar care nu pleacă niciodată din viaţa noastră fără a ne îmbogăţi puţin… fie şi doar spiritul critic.

„Relaţia dintre o carte şi cititorul ei este aproape ca aceea dintre doi îndrăgostiţi. Se dezvoltă, îţi învăluie viaţa, deschide noi perspective şi moduri în care să îţi vezi viitorul, este încărcată cu momente de bucurie şi tristeţe; când se sfârşeşte, până şi amintirea ei te îmbogăţeşte mai mult decât orice altă experienţă ar putea-o face.

Ca şi în cazul unei iubiri, inima frântă are nevoie de timp pentru a-şi reveni în urma unei cărţi bune.”(Michael Dirda)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *