Eleanor & Park

Poţi găsi iubirea până şi în cele mai neaşteptate locuri. Cum ar fi, de exemplu, pe scaunul unui autobuz care te duce la şcoală în fiecare zi.

‘Park noticed the new girl at about the same time everybody else did. She was standing at the front of the bus, next to the first available seat. The new girl took a deep breath and stepped farther down the aisle. Nobody would look at her. Park tried not to, but it was kind of a train wreck/eclipse situation.’

Din viaţa lui Eleanor lipsesc multe: o familie unită, iubirea, solidaritatea fraţilor săi, un tată (dar nu cel vitreg, care îi terorizează pe toţi şi le dă ordine), muzica. Fata cu părul roşu, cu trăsături frumoase, imperfectă, plinuţă, timidă, iubeşte muzica. Este singura ei evadare din realitatea cruntă în care este forţată să trăiască.

‘XTC was no good for drowning the morons at the back of the bus. Park pressed his headphones into his ears. Tomorrow he was going to bring Skinny Puppy or Misfits. Or maybe he’s make a special bus tape with as much screaming and wailing on it as possible.’

Park are tot ce-şi doreşte de la viaţă: prieteni, o familie normală, care îl iubeşte, şi muzica.

Ceea ce îi atrage cei doi împreună.

Park descoperă că familia poate fi altfel decât cea în care a crescut el. Şi că iubirea nu cunoaşte diferenţele rasiale, nici cele de statut social.

“Holding Eleanor’s hand was like holding a butterfly. Or a heartbeat. Like holding something complete, and completely alive.”

Poţi pierde pe cineva în cele mai neaşteptate momente. Ieri vă ţineaţi de mână şi vă zâmbeaţi timid. Astăzi, jucăriile fraţilor ei din faţa casei au dispărut împreună cu întreaga familie iar ea este doar un gând frumos.

‘He’d stopped trying to bring her back.

She only came back when she felt like it, in dreams and lies and broken-down déjà-vu.

Like, he’d be driving to work, and he’d see a girl with red hair standing on the corner – and he’d swear, for half a chocking moment, that it was her.’

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *