Efecte… speciale: paradoxul alegerii

În conferinţa sa faimoasă de la TED, Barry Schwartz începe prin a spune că o metodă foarte bună prin care se poate maximiza libertatea oamenilor este prin sporirea numărului de alegeri. “Cu cât oamenii au mai multe alegeri, cu atât au mai multă libertate”. Ideea esenţială în aceste cuvinte de început era demonstrarea faptului că atunci când oamenii au mai multă libertate, atunci ei pot duce un trai mai îmbelşugat.

Aflăm foarte devreme că viaţa, în integralitatea ei, este o chestiune de opţiuni. Doar că multitudinea de opţiuni duce la paralizie, mai degrabă decât la eliberare. Când avem prea multe lucruri din care să alegem, mintea noastră nu poate face faţă la presiunea la care este supusă şi astfel, ajungem să amânăm decizii importante ca aceea de a ne face o pensie privată sau a decide ce curs să adoptăm atunci când aflăm că avem o afecţiune care ne pune în pericol sănătatea. Oamenii care, odată, erau acolo să ne spună ce să facem (fie ei agenţi bancari sau medici), acum ne oferă doar opţiuni. Opţiuni care nu sunt puţine şi care ne pun în dificultate enormă.

Mai departe, chiar dacă reuşim să trecem peste încremenirea iniţială şi să alegem din cele peste 50 de variante de sos pentru paste, este foarte probabil ca, odată ajunşi acasă, să nu fim foarte mulţumiţi de alegerea noastră.

Problema cu multele opţiuni la care suntem expuşi este că, cu cât există mai multe posibilităţi, cu atât noi ne aşteptăm să găsim varianta care ni se potriveşte cel mai bine. Dar, în acelaşi timp, cu cât aria este mai mare, cu atât este mai puţin probabil că am ales cel mai bun produs. Rezultă de aici că dacă poţi amâna luarea unei decizii, o vei face. Iar acesta este paradoxul alegerii: punem o mare valoare pe existenţa opţiunii şi ne punem în mod voluntar în situaţii în care suntem nevoiţi să alegem, chiar dacă acest lucru ne angoasează şi duce la diminuarea nivelului nostru de fericire. Dacă ai ales o pereche de mănuşi şi, în magazin, ele s-au dovedit a fi cea mai bună alegere, atunci când ajungi acasă descoperi mici imperfecţiuni care te fac să regreţi cumpărătura. Şi, deşi îţi dai seama că este un lucru inerent lumii de azi, că e vina lumii, nu a ta, ajungi, totuşi, să te învinovăţeşti pe tine. Ai avut aşteptări nerealiste de la perechea de mănuşi şi ele s-au prăbuşit aproape imediat.

Sociologul francez Emile Durkheim spunea la începutul secolului 20 că oamenii au nevoie de obligaţii şi constrângeri pentru că acestea conferă structură şi scop vieţii lor. Pe acelaşi calapod, am putea adăuga că oamenii au nevoie şi de un soi de acvarii metaforice care să-i împiedice să iasă în marea de aventuri care e, în acelaşi timp, şi plină de posibilităţi ce se pot dovedi dureroase. Sau, poate, de un set de strategii care să ducă la adoptarea unor decizii mai bune. Nu degeaba spunea Thomas Jefferson că “natura minţii umane, ca membrele trupului, câştigă forţă prin exerciţiu”.

Ce veţi alege să citiţi dintre recomandările de mai jos?

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *