Efecte… speciale: Diderot sau de ce vrem lucrurile de care nu avem nevoie

“Eram stăpânul absolut al fostului meu halat. Acum am devenit sclavul celui nou”.

Filosoful francez Denis Diderot a trăit aproape toată viaţa lui în sărăcie lucie, dar acest lucru ia sfârşit în anul 1765. Fiica lui era pe punctul de a se căsători, dar Diderot nu avea banii necesari pentru a-i întocmi zestrea necesară. În ciuda lipsurilor materiale, numele lui era cunoscut deoarece era co-fondatorul Enciclopediei, una dintre cele mai exhaustive cărţi de acest gen ale acelor vremuri. Când Ecaterina cea Mare a Rusiei ia cunoştinţă de situaţia financiară a lui Diderot, aceasta se oferă să-i cumpere biblioteca şi, brusc, Diderot are la dispoziţie o sumă frumoasă pentru orice fel de extravaganţe. La scurt timp după această întâmplare, Diderot îşi cumpără un nou halat de casă.

Acest nou halat cumpărat de scriitor era frumos. De fapt, era atât de frumos, încât Diderot şi-a dat imediat seama că nu se potrivea cu niciunul dintre celelalte lucruri pe care le avea în jurul său. Practic, aşa cum el însuşi spune, “nu mai exista niciun fel de coordonare, de unitate sau de frumuseţe” între noul halat de casă şi celelalte lucruri din camera sa.

Aşa că cel mai înţelept lucru pe care Diderot trebuia să-l facă era să cumpere urgent lucruri care să se potrivească cu noul lui halat. A început prin a-şi schimba vechiul covor cu unul nou şi strălucitor; a cumpărat sculpturi mai atrăgătoare şi o masă de bucătărie mai bună; şi-a cumpărat o nouă oglindă, iar vechiul lui scaun a fost înlocuit cu unul nou, de piele.

Aceste cumpărături în lanţ – cumpărarea unui articol nou ce duce la cumpărarea unui altuia-, au devenit cunoscute sub numele de Efectul Diderot. Ştim cu toţii cum merg treburile: ne cumpărăm o bluză nouă şi imediat ne uităm după pantofi sau cercei care să se potrivească cu ea; aducem acasă un pat nou-nouţ şi trebuie neapărat să avem şi comode şi lămpi care să meargă cu el; cumpărăm o casă şi ne schimbăm tot dormitorul.

De fiecare dată, însă, realitatea este că, de fapt, nu aveam nevoie de cumpărăturile “extra”: avem deja mai mulţi pantofi decât am putea încălţa vreodată, lămpile cele vechi sunt şi ele încă frumoase, iar dormitorul era în perfectă stare de funcţionare. Dar pentru că ceva nou şi-a găsit rost în viaţa noastră, am fost atraşi ireversibil într-o spirală a cumpărării.

Viaţa are tendinţa naturală de a ne face să ne dorim cât mai multe lucruri. Foarte rar simţim nevoia de a reduce, de a simplifica sau elimina. Presiunea e mai mare atunci când vine vorba de acumulare.

Cheltuielile acestea inutile pot fi contracarate odată ce ne dăm seama ce ni se întâmplă şi când vedem că nu există o nevoie reală pentru lucrurile pe care vrem să le cumpărăm. De asemenea, un bun motiv de a rezista compulsiei de a cumpăra este şi să ne aducem aminte că posesiunile materiale nu ne definesc, nici pe noi, nici succesele noastre. În plus, ar trebui să cumpărăm lucruri pentru utilitatea lor, nu pentru statutul pe care ni-l conferă şi nu pentru a-i impresiona pe alţii. O altă metodă de a rezista este şi aceea de a petrece o lună întreagă fără a cumpăra ceva nou. Poţi împrumuta un fier de călcat sau poţi lua un tricou de la un magazin second-hand. În fond, cu cât ne restricţionăm mai mult, cu atât ne descoperim mai plini de resurse.

“Prieteni, păstraţi-vă amicii vechi. Prieteni, temeţi-vă de atingerea bogăţiei. Sper ca exemplul meu să vă servească drept lecţie. Sărăcia are libertăţile ei; opulenţa îşi are obstacolele ei”.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *