Dragă „cititorule”

Într-o lume în care sumele rotunde au devenit multipli de 1024, într-o lume în care măsuram tot în Mb sau Gb, într-o lume în care diacriticele sunt depăşite, mă trezesc eu să vorbesc despre cărţi, despre ce însemnă să citeşti o carte scrisă pe hârtie.

În urmă cu doi ani, în timp ce îmi făceam cumparăturile într-un supermarket foarte aglomerat, m-am oprit la raionul de carte, unde nu era decât un cuplu, tânăr, care căuta o carte cu poveşti. Rafturile erau pline, aveam de unde alege şi nu ma ruga nimeni să ma dau la o parte pentru că stau între el şi detergentul preferat. Nu m-am grăbit, am răsfoit cu grijă ultimele apariţii, încă se mai scriu cărţi bune. Îmi place mirosul de carte nouă. M-am hotărât cu greu la o singură carte, am pus-o în coş si m-am pierdut în mulţimea de oameni pentru a-mi termina cumpărăturile. Ajunsă la casă am pus produsele pe bandă şi priveam cum casiera le citeşte codul de bare pe rând. A răsucit cartea de câteva ori până a găsit codul de bare, puţină lume îşi cumpără cărţi din supermarket, mi-am zis, dar de fapt puteam omite „din supermarket” şi ar fi fost la fel de adevărat.

Ajunsă acasă încep cu nerăbdare să citesc. Mă pierd într-o lume pe care o creez pas cu pas, îmi creionez chipurile personajelor, pictez cu grijă peisajele, ma pierd în amănunte, trăiesc alături de personajele mele bucurii şi tristeţi, am un personaj preferat şi îi dau ochii iubitului meu, unul îmi e antipatic şi îmi imaginez un nas prea mare pentru chipul lui şi îi atribui un mers caraghios. Termin romanul, îl închid zâmbind, a fost o lectură bună.

10 – 12 luni mai târziu, apare ecranizarea romanului. Toate criticile la adresa filmului sunau bine. Trebuie să îl văd! Au fost două ore irosite. Un roman minunat, citit altfel. Am realizat atunci că un film este interpretarea unui singur om al unui scenariu sau a unei cărţi. Fiecare dintre noi este unic în felul lui, fiecare a avut parte de experienţe diferite, bune sau rele, dar care, cumulate, îl definesc. Vedem lucrurile diferit, ne imaginăm lucrurile diferit, nu citim la fel o carte. Un film îţi spune ce şi cum să gândeşti, o carte te îndeamnă să gândeşti şi te răsplăteşte pentru asta cu amintiri minunate. Nu îmi amintesc cum arăta eroul principal din film, dar îmi amintesc ochii lui care seamănă cu cei ai iubitului meu, nu mai ştiu cine interpreta personajul negativ, dar ştiu că avea un mers ciudat şi un nas mult prea mare.

Nu mă înţelegeţi greşit, sunt un mare consumator de filme, dar m-am săturat să mi se spună cum să gândesc, vreau să văd lucrurile diferit de ceilalţi, vreau să fiu unică, aşa cum trebuie să fiu.

Fiţi unici, nu lăsaţi mulţimea să vă înghită.

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *