Diverse chipuri ale psihopatiei sau între bine și rău

Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi să nu mai simți, sau cum ar fi să fii indiferent, să nu te atingă tristețea, să nu te distragă bucuria. Puterea de a elimina conștient emoțiile ar anula suferința și teama, cei mai aprigi dușmani ai liniștei sufletești. Dacă ai liniște sufletească, poți înfăptui orice. Așa am considerat mereu și cum aș putea fi contrazisă? Cu excepția operelor de artă, nimic bun nu poate fi așteptat din tulburare și zbucium. 🙂

Prin reviste de business întâlnesc frecvent studii și articole despre unde sau cum poți afla cheia succesului. Profilul omului de succes contemporan descris e cam așa: un tip pragmatic, orientat spre rezultate, decis, gata să facă orice compromis, lipsit de scrupule sau slăbiciuni, detașat emoțional.
Poate fi o descriere a omului de succes, însă aceasta e și o posibilă descriere a clasicului psihopat. Trăsăturile sunt aceleași, diferența o face orientarea lor către un scop sau altul.

Am început să citesc “The Wisdom of Psychopaths” în acest spirit, al încercării de a înțelege delimitarea dintre bine și rău în conștiința unor indivizi, care au mai mult sau mai puțin aceleași caracteristici, doar că unii sunt criminali notorii, în timp ce alții sunt, la fel de notorii, avocați sau medici.

“Nu toți psihopații sunt violenți, delincvenți sau criminali. Dimpotrivă, ei au multe trăsături care pot constitui avantaje. Sunt curajoși, încrezători, carismatici, neînduplecați – toate acestea fiind calități ce garantează succesul în societatea secolului XXI.”

Aceasta e o prezentare succintă a cărții, făcută de însuși autorul ei, și reprezintă cea mai populară perspectivă asupra psihopatiei, anume că ar putea fi ceva foarte bun și util. Diferența o face domeniul în care se manifestă.

Studiile de caz prezentate sunt din domenii diverse, însă privesc viețile unor personaje, al căror punct comun e gradul de psihopatie. Îi diferențiază fundamental rezultatele: unii au luat vieți, alții le-au salvat. Așadar, pe lângă chirurgi și ofițeri cu grade înalte în armată sau poliție, apare și numele lui Ted Bundy.

Ted Bundy m-a fascinat din momentul 1, pentru că oricât m-am străduit, nu am putut să găsesc nimic, în înfățișarea sau exprimarea lui, care să indice faptul că e un criminal cu sânge rece. Nimic.
Am parcurs studii, articole și cărți, și am vizionat documentare despre – și interviuri cu – el și rămân la fel de incapabilă să sesizez ceva în neregulă.

Conversations with a Killer” constituie un document valoros în încercarea de a descifra mecanismele din spatele minții criminalului celebru. Cartea conține transcrierea interviurilor pe care doi reporteri-investigatori i le-au luat în ultimii ani de detenție, în timp ce aștepta să fie executat, în Florida.

S-au scris cărți și s-au făcut filme, pentru că acest caz, atât de mediatizat, este fascinant tocmai prin aceea că nu prezintă nimic ieșit din comun. Ted Bundy avea un discurs impecabil și o înfățișare la fel, însă a violat și ucis peste o sută de femei. Nimic din ceea ce poate fi văzut cu ochiul liber nu ar fi putut să te pună în gardă cu privire la pericolul care te aștepta, dacă l-ai fi întâlnit într-o noapte, târziu, în drum spre cămin, după o zi de cursuri.

Întrebarea a rămas: oare oricare dintre noi ar putea deveni un Ted ? Și dacă da, în funcție de ce?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *