Dilema ariciului și inimile cu țepi

O bună parte din ceea ce numim magia iubirii romantice este reprezentată de intimitatea emoțională, aceasta aducând în cadrul unui cuplu, un puternic sentiment de stabilitate și armonie. Dar cât de mult este prea mult? Ce grad de intimitate este necesar pentru ca fiecare partener să se simtă confortabil și nu invadat de către celălalt? Cât de mult îți poți deschide sufletul fără să fii rănit?Istoria din spatele dilemei ariciului are la bază povestea lui Schopenhauer care a fost ulterior preluată de Freud pentru a ilustra sentimentele de aversiune și ostilitate ce intervin în cadrul oricăror relații umane de lungă durată, și a avut inițial ca și personaje un grup de porci spinoși. Povestea din dilema ariciului este următoarea: într-o foarte rece zi de iarnă, pentru a se salva de la îngheț, aricii s-au lipit unii de alții pentru a profita de căldura produsă în acest mod. Însă această apropiere le făcea rău, provocându-le răni putenice din cauza propriilor ace. Și atunci ce era de făcut? Soluția a fost compromisul. Aricii aleg calea de mijloc, ceea ce înseamnă o distanță medie între ei. În acest caz și frigul va fi simțit pe jumătate dar și durerea.În cadrul cuplurilor, frigul sau înghețul este reprezentat de sentimentul de însingurare, iar țepii reprezintă rănile emoționale pe care le pot provoca involuntar cei foarte apropiați. Cu cât două ființe umane sunt mai apropiate într-o relație de iubire, cu atât este mai probabil să își provoace reciproc dureri emoționale. Însă, cu cât se distanțează mai mult, partenerii tind să trăiască un acut sentiment de însingurare. Atunci ce e de făcut?