Despre timp. Obiectiv și subiectiv

“Pentru mine, romanul nu înseamnă psihologie plană, ci psihologie în spațiu și timp”.

“În căutarea timpului pierdut”-iată încă din titlu esența eforturilor Proust-iene. Memoriile trecutului, amintiri pierdute, dar sigur stocate undeva în complexitatea subconștientului, toate acestea se doresc a fi actualizate și conștientizate de personajele romancierului. Pentru a face posibil acest lucru, Proust se folosește de memoria involuntară, care poate să readucă la viață, în integritatea senzațiilor, un trecut apparent pierdut pentru totdeauna.

Marcel Proust se folosește de filosofia lui Henri Bergson, pe care însă o interpretează într-un mod original. Acesta din urmă demonstra că pentru a înțelege timpul, inteligența l-a fragmentat în unități exacte: ore, minute și secunde, utile în știință și în viața practică, dar neputând exprima adevărata esență a timpului, care este durată, flux continuu, imposibil de divizat în unități egale. Fiecare minut este diferit de cel de dinaintea lui, fiind influențat de trăirile conținute de acesta și pregătind sentimentele și evenimentele din momentul următor.

Timpul cronometric fiind abstracție, covenție pură, numai durata este vie, concretă și creatoare. Dar în vreme ce timpul ceasornicelor este același pentru toată lumea, trăirea duratei diferă de la o persoană la alta: “timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le încercăm îl dilată” (Marcel Proust).

Pentru Thomas Mann, scriitor german, timpul se contract sau se dilată după cum este monoton sau plin de acțiune, realitatea sa contrazicând părerile preconcepute.

Romanul modern îndeplinește o importantă funcție de cunoaștere. Raporturile omului cu timpul fac parte dintre problemele pe care Proust le investighează atât în pasaje teoretice, cât și în analiza unor personaje. Acestea sunt, de regulă, personaje narator sau personaje reflector, ce se referă la particularitățile timpului subiectiv aflat în contrast cu timpul obiectiv. Descrise în roman, relațiile cu timpul în variatele lui ipostaze (în special ca durată vie) contribuie la eforturile omului modern de a-și identifica esența și locul în lume.

Care este timpul pe care dvs. îl sesizați? Timpul obiectiv sau cel subiectiv? Sau credeți în existența amândurora?

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *