Despre lucrurile pierdute în traducere

o4de Octavian (Joacadeamine)

Poate și doar datorită titlului ‘Girl in Translation‘ (apr-10 Penguin), am așteptat cartea asta vreo patru luni. N-aveam de unde să știu dacă Jean Kwok e autorul pe care-l așteptam, acesta fiind un roman de debut. Poate mânat de experiențele pozitive avute cu cărțile lui Xiaolu Guo, m-am gândit că ‘Girl in Translation’ poate fi o combinație între ‘Lovers in the Age of Indifference‘ și ‘A Concise Chinese-English for Lovers’ sau ceva total nou, inconștient de măsura în care literatura imigrării poate aduce ceva nou până la urmă.

Povestea lui Kimberly Chang este foarte faină și cred că există un segment reprezentativ de populație pentru care poate fi și o poveste motivațională (eu nu m-am regăsit suficient în greutățile întâmpinate de familia Chang și nici nu mi-am dat seama dacă Jean Kwok încearcă să le dea veleități motivaționale de success story), dar și foarte obișnuită. Over-achievement-ul la imigranți nu e o poveste nouă, așa că faptul că micuța Chang începe școala în SUA nevorbind engleză mai departe de câteva fraza de curtoazie și își termină parcursul educațional cu un full scholarship la Yale nu mă miră. Ce mă miră, ca pe orice persoană care are ușă la intrare și încălzire în apartament, este felul în care bubble-ul imigrării creează spații nescrise din geografia americană, și probabil de oriunde altundeva de pe glob, în care apartamente care urmează să fie demolate, cu pungi de gunoi în loc de ferestre și cu parada zilnică de gândaci și șobolani devin spațiu vital pentru ființe umane apte de muncă, în care încadrarea copiilor în muncă e un fleac american, sau în care e foarte greu să duci o luptă de depășire a mediului etnic. Prima ieșire din Chinatown a lui Kimberly coincide cu momentul în care, deși se afla de ani de zile în SUA, își dă seama că este într-adevăr acolo, văzând Statuia Libertății (the Liberty Lady) și că există lucruri realizabile care nu implică traiul în condiții subumane.

‘Girl in Translation’ își merită titlul pentru mulțimea de ocazii în care Kimberly, pe măsură ce devine un elev model al școlilor și universităților americane trebuie să-i traducă mamei ei ce i se întâmplă. Cu o mamă nevorbitoare de engleză și care învață pentru examenul de naturalizare notând tonalitatea răspunsurilor învățate pe de rost prin note muzicale, Kimberly se vede forțată să-i traducă mamei sale evenimentele din viața ei într-un mod nedureros, în care să nu fie vizibile nici presiunea spre teribilism și libertinaj a generației ei americanizate, nici abuzurile, nici discriminarea. Nu durează mult până Kimberly se pierde pe sine și devine traducerea pe care și-o face de dragul mamei ei, iar lucrurile pe care omite să le traducă devin un fel de trecut la persoana a treia, pe care îl neagă și nu acceptă să o țină în loc.

Finalul cărții, în schimb, mi s-a părut puțin exagerat, dar dacă nici ficțiunea nu e locul în care exagerarea să-și găsească un minim loc, atunci nu știu unde ar putea fi inclusă. O breșă de doisprezece ani după o narațiune de zi cu zi nu dă fantastic de bine și mi-a lăsat impresia unei scrieri cu limită de caractere. Altfel, povestea este faină, personajele super, iar pidgin English-ul este suportabil și chiar amuzant uneori.

Site-ul autorarei: jeankwok.comtrailer ‘Girl in Translation’

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *