Despre iubire şi alţi demoni

Jonah Griggs, dacă exişti cu adevărat, aş vrea să te cunosc.

“Jonah Griggs.
Not just a name but a state of mind I never want to revisit, although I do keep him at the back of my mind for those times I get me hopes raised about something. So then I can slap myself into reality and remind myself of what happens when you let someone into your sacred space. Jonah Griggs is my second reminder to never ever trust another human being. My mother was first.”

La naiba, Melina Marchetta, iar m-ai lăsat suspinând după personaje masculine ficţionale

Taylor Markham, o adolescentă abandonată de părinţi, trăieşte într-un internat/boarding school pentru copiii cu probleme. Singura ei prietenă apropiată este Hannah, o femeie care locuieşte în apropiere de şcoală. Durerea legată de abandon, curiozitatea de a descoperi cine sunt părinţii ei, toate astea sunt ascunse undeva într-un colţ al minţii. Într-un sertar închis.

“It’s funny how you can forget everything except people loving you. Maybe that’s why humans find it so hard getting over love affairs. It’s not the pain they’re getting over, it’s the love.”

Celelalte şcoli din zonă sunt implicate într-un joc de-a războiul pentru teritoriu, iar Taylor este aleasă căpitanul şcolii din care face parte. Acest joc îi aduce aproape pe cei implicaţi, ajungând foarte curând să devină prieteni, uitând de regulile jocului şi de rivalitate.

“I’m very disturbed to find out that the leader of the Townies has a soul and I’m beginning to develop a bit of a crush on him.”

Este previzibil ceea ce se întâmplă: Taylor (şi cu mine) se îndrăgostește de Jonah Griggs iar Universul se învârte în jurul lor. Dar autoarea nu vrea să ne surprindă prin imprevizibil, nici prin întâmplări inedite. Ceea ce impresionează la M. Marchetta este stilul curat, simplu, inocent în care scrie despre iubire, despre familie şi despre relaţii. Este felul în care te face să spui: “Daaa, ştiu! Exact aşa simt şi eu, doar că nu găsisem cuvintele potrivite să mă exprim!”

“If you weren’t driving, I’d kiss you senseless,” I tell him.
He swerves to the side of the road and stops the car abruptly.
“Not driving any more.”

Melina Marchetta mă face să mă opresc din când în când din lectură şi să-mi aduc aminte de întâmplările copilăriei/adolescenţei mele. Deseori pot să jur că femeia asta mi-a citit jurnalul, pentru că ştie să “lovească” exact acolo unde mă “doare”. Ştie să pună accent pe cele mai sensibile şi vulnerabile părţi ale sufletului şi de fiecare dată mă face să plâng. O iubesc şi o urăsc şi o admir şi o invidiez pentru stilul furios şi sincer în care scrie.

“When I turn around, he cups my face in his hands and he kisses me so deeply that I don’t know who is breathing for who, but his mouth and tongue taste like warm honey. I don’t know how long it lasts, but when I let go of him, I miss it already.”

Nu ştiu ce mai citesc adolescenţii din zilele noastre (adică ştiu, but play along please…), dar aş vrea s-o citească pe Marchetta. Recomandarea e valabilă şi pentru adulţii care şi-au păstrat sufletul tânăr şi simt nevoia de o porţie de melancolie. Cu siguranţă îşi vor aminti de zilele frumoase (şi dramatice, oh, da, dramatice) ale adolescenţei.

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *