Despre condiția femeii. În căutarea identității (2)

Dacă săptămna trecută vorbeam despre tema emancipării femeii prezentă în dramaturgie (Henrik Ibsen, O casă de păpuși-Nora), romanul este  de asemenea utilizat pentru a sugera aceste schimbări prezente la nivelul gândirii și acțiunii mijlocului de secol XIX.

Autori precum Gustave Flaubert sau Lev Nikolaevici Tolstoi tratează tema condiției femeii în romane de analiză psihologică: Doamna Bovary și, respectiv, Anna Karenina.

„Doamna Bovary” are ca temă eșecul tragic al aspirației către o condiție fictivă, ca dimensiune a sufletului uman. Destinul Emmei, ca personaj, reprezintă drama femeii de la mijlocul secolului al XIX-lea, despre care Flaubert însuși mărturisea într-o scrisoare: “Biata mea Bovary, fără îndoială că suferă și plânge în douăzeci de sate din Franța la această oră”.

“Anna Karenina” este o complexă analiză a vieții de familie și a iubirii pasionale intrată în conflict cu valorile morale ale societății. Anna și Karenin au o căsătorie de conveniență. Există o mare diferență de vârstă între cei doi, dar și în ceea ce privește idealul de viață, căci femeia aspiră spre sinceritate și devoțiune sentimentală. Când își dă seama că nu-și poate iubi soțul (înalt demnitar, rece și rigid) se devotează fiului, iar în momentul întâlnirii cu iubirea-pasiune, în persoana lui Vronski, i se dăruiește deplin, fără a ține cont de consecințe. Dragostea ei se intensifică odată cu amplificarea sentimentului de vinovăție față de soțul ei și de fiul, pe care i-a părăsit, fiind totodată victima unei iluzii. Aparținând aceleiași lumi ca și Karenin, Vronski nu se lasă dominat de sentimente. Celibatar convins, bogat și om de lume, o asemenea aventură nu-l poate compromite, în timp ce Anna renunță la tot.

Emma Bovary, eroina lui Flaubert, este o provincială care aspiră spre viața din înalta societate. Anna Karenina, în schimb, aparține înaltei societăți, dar aspiră la un anume primitivism senzual. Eroinele sunt soții și mame, dar nefericite în limitarea universului lor domestic, unde căsătoria nu înseamnă și iubire. Cele două femei au curajul de a înfrunta societatea pentru a-și afirma dreptul la fericire, chiar dacă urmarea gestului lor va fi tragică.

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *