De ce vrem să fim fericiți?

Integrarea în societate și ruptura care apare atunci când normalitatea – așa cum e ea percepută de ceilalți – nu este ceea ce ne dorim pentru noi înșine, alcătuiesc tema centrală a romanului autobiografic Why Be Happy When You Colud Be Normal a lui Janette Winterson.

În el autoarea a reușit să creeze o poveste emoționantă în care ne putem regăsi în special pe noi cei aflați la vârsta adolescenței.

Când Jeanette avea 16 ani, mama ei adoptiva i-a aranjat o ședință de exorcism după ce a aflat despre relația ei amoroasă cu o altă fată. Acest moment a fost menționat în romanul Oranges are Not the Only Fruit, fiind catalogat de către autoare ca un eșec, fără rezultatul dorite și sperat de mama ei adoptivă.

Această carte expune încercarea lui Jeantte de a se împăca atât cu mama adoptivă cât și cu cea biologică, o experiență asemănată cu un alt tip de exorcism, ‘exorcismul psihologic’.

 Pentru că mama ei adoptivă a murit, primul loc în conștiinta lui Jeanette este luat de către mama biologică, dar umbra celeilalte este prezentă pe tot parcursul romanului.

În cea de-a doua parte, Janette povestește despre căderea ei psihică și încercarea de suicid după despărțirea de faimoasa regizoare, Deborah Warner. Acest moment este povestit cu luciditate și calm, prezentând în detaliu cum a încercat să se gazeze în propria mașină, dar a renuțat când și-a dat seama că împreună cu ea era și pisica de care se atașase prea mult ca să-i ia viața.

După ce o cunoaște pe mama ei biologică, Jeantte realizeză că doamna W(mama adoptivă) a fost un monstru, dar a fost monstrul ei, a crescut-o, iar atribuțiile ei de mamă au existat în totalitate. Romanul care a început ca o exorcizare finală a mamei monstru, s-a terminat ca un început de acceptare și înțelegere a ei.

Dragostea este o nevoie pe care Jeanette nu o poate suplini cu nimic altceva, iar căutarea ei constantă o predispune atât la frustrări cât și la eșecuri. Fiecare dezamăgire în dragoste îi amintește de vorbele mamei ei adoptive ”Why be happy when you could be normal?” și de faptul că încă de la vârsta de 6 luni femeile au dat-o la o parte, începând cu mama ei biologică.

Cu toții trebuie să știm că normalitatea impusă de societatea actuală nu ne arată calea spre fericire. Nimeni nu știe mai bine decât noi ce ne mulțumește, trebuie să învățăm când să tragem linie și să realizăm ce însemnă fericirea pentru noi. Dacă ne dorim cu adevărat să fim fericiți trebuie să ascultăm de noi înșine și să ne auto-descoperim.

Așa cum artă o altă autoare, Bronie Ware, în cartea sa de debut  printre cel mai mare regrete ale oamenilor se numără faptul că au trăit viața la care se așteptau alții  și că nu și-au  îngăduit să fie mai ferciți.

Am vrut să adaug aici ultima propoziție din Why Be Happy When You Colud Be Normal, dar mi-am dat seama că nu pot să vă stric în felul acesta plăcera lecturii și că dacă vă doriti o veți descoperiți singuri și în felul vostru la finele unei călătorii incitante.

Author: Oana Misha

Dragostea pentru cărți mi-a ghidat drumul spre dezvoltarea de până acum și încă nu mi-am schimbat direcția. Îmi place să cred că orice om are o parte interesantă ce poate fi poate fi modelată cu ajutorul cărților. La fel cum poveștile cu zâne fac orice copil să crească frumos, la fel și adulții au nevoie de lectura potrivită pentru a face alegerile corecte în viață și pentru a-și dezvolta abilitățile. În munca mea la Books Express doresc să realizez o apropiere între oameni și cărți.

1 thought on “De ce vrem să fim fericiți?”

  1. Am citit acest review si neaparat trebuie sa citesc cartea.Este atat de adevarat faptul ca societatea,cultura in care traim ne obliga sa traim altfel decat am dori noi.Ce ne face cei mai impliniti este fericirea si dragostea,sunt doua lucruri care, daca nu le avem in inima noastra simtim ca lipseste ceva,pentru ca apartin in noi,sunt nelipsite, dar unii oameni,din pacate,le pun pe mute pentru ca aceste lucruri ii fac mai fragili, mai tandri si pentru ei este o slabiciune acest lucru.Citind titlul cartii, ma gandeam ce paradox ii, pentru ca a fi normal este sa fii fericit, dar in cultura noastra acest lucru a ajuns anormalitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *