De ce nu vor femeile copii

Ne-am făcut un obicei din a ne uita în grădina vecinului. Discutăm şi judecăm alegerile celorlalţi, iar dacă acestea nu sunt conforme concepţiilor noastre, invariabil cele mai bune, ne revoltăm întotdeauna împotriva lor. E o modă să critici şi să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar nevoia unor oameni de a se auzi vorbind şi a emite o părere, mai ales atunci când este limpede că nu au una solidă şi fundamentată, este de-a dreptul maladivă.

Arătăm cu degetul, în ultimul timp, femei care şi-au exprimat alegerea de a nu avea copii. Cel mai la îndemână sunt vedetele, nu puţine, puse la zid din cauza unor opţiuni de viaţă care nu respectă norma, dar cărora nu ar trebui să le contestăm valabilitatea. Multe dintre ele au rămas ferme poziţii şi au servit răspunsuri din cele mai inteligente. Preferata mea, Gloria Steinem, feminista de peste 80 de ani, a spus în 2011 în cadrul unei emisiuni populare din SUA: “Nu toţi oamenii care au uter ar trebui să aibă copii, aşa cum nu toţi oamenii care au corzi vocale ar trebui să fie cântăreţi de operă”.

În ochii societăţii, feminitatea este strict legată de maternitate, iar de la o anumită vârstă, femeile resimt o adevărată presiune în a procrea cât mai repede. Noi toate am simţit la un moment dat privirile piezişe, întrebările rugătoare, şuierăturile dezaprobatoare: “Când?”

“Decizia de a nu avea copii este egoistă. Viaţa întinereşte şi capătă energie atunci când se multiplică: e mai bogată, nu mai săracă”, spunea Papa Francis. Dar ce cred femeile şi de ce există credinţa că, dacă nu ai copii, nu ţi-ai atins cu adevărat potenţialul?

Selfish, Shallow and Self-Absorbed, publicată la începutul anului acesta, îşi propune să facă lumină în acest delicat subiect de conversaţie culturală. Ideea cărţii porneşte de la presupunerea controversată că, în lumea de azi, femeia modernă nu mai are neapărat nevoie de copii pentru a duce o viaţă împlinită.

Cele 16 eseuri ale cărţii poartă cititorul prin toată miriada de motivaţii pe care oamenii (femei şi bărbaţi, deopotrivă) le au pentru a nu avea copii. Acest subiect tabu e răsucit pe fiecare parte ca lumea să poată vedea toate cusăturile acestei decizii atât de personale şi complexe. Avem, astfel, descrieri ale unor întâmplări traumatice din copilărie şi facem cunoştinţă cu părinţi indiferenţi sau abuzivi; foamea de rutină şi dorinţa de libertate şi de a dispune de timp aşa cum doresc; sentimentul inefabil că nu au tot ce le trebuie pentru a îngriji un copil aşa cum se cuvine; realizarea faptului că se pot bucura de prezenţa copiilor unor prieteni, dar că le este bine când aceştia se reîntorc la casele lor.

“Un om care se căsătoreşte, dar respinge reproducerea e văzut ca nenatural. Dar o femeie care spune că nu vrea copii e considerată o ciudăţenie. Femeile au fost crescute şi făcute să creadă că nu vor fi complete şi nu vor putea avea succes în viaţă fără experienţa maternităţii”, scrie una dintre eseiste.

Alimentată asiduu de cărţi şi televiziune, maternitatea apare ca o dorinţă biologică înnăscută, dar pentru femeile care nu au simţit vreodată impulsul acesta, noţiunea poate fi alienantă şi duce la un sentiment de ruşine greu de îndepărtat. Acum câţiva ani, Trebuie să vorbim despre Kevin vorbea chiar despre lipsa oricărei emoţii a unei femei în faţa propriului copil şi îngrijorarea acesteia cu privire la calităţile ei deficitare de mamă.

Citind cartea ajungi la concluzia că nu suntem făcuţi toţi din acelaşi aluat, că a avea copii nu este pentu toată lumea un imperativ moral sau o obligaţie socială şi familială. Te identifici cu poveştile, ajunge să nu-ţi mai fie frică de ce simţi, devii mai puţin vehement atunci când îţi expui punctul de vedere: e o chestiune personală şi nimeni nu ar trebui să-ţi submineze autoritatea atunci când e vorba de tine însuţi, de corpul tău, de omul care vrei să fii, chiar şi fără hăinuţe, botoşei şi scutece în preajmă.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

5 thoughts on “De ce nu vor femeile copii”

  1. Oh boy…
    Cel mai important motiv ar trebui sa fie ca intr-o lume extraordinar de suprapopulata, sa mai adaugi o persoana e cea mai grava crima. Si, vazut altfel, cu ce ti-a gresit acel (potential) copil de insisti sa-l arunci in lumea asta asa cum e?
    Asta ca sa aduc in discutie si “judecata” din partea cealalta a baricadei (in care cred si pe care o sustin cu maxima fermitate, nu doar for the sake of argument – hence the cross-post too).

    Asa ca, indiferent de motivul pt. care nu-i vor, e bine. Problema-s restul, si ca-s ingrozitor de multi si de influenti, intr-un fel sau altul. Suficient de multi si de influenti ca simpla discutie a subiectului sa fie socanta si poate de-a dreptul riscanta.
    Poate cand o sa fie invers, asta sa fie normalul si riscul sa fie al celor care inca mai vor, o sa avem o sansa, noi si celelalte specii cu care (ar trebui sa) impartim planeta asta. Poate.

  2. Să ştii că eu nu rezonez foarte mult la ce zici tu de crimă. Poate şi pentru că n-am cunoscut pe cineva care să-mi spună asta.
    Cred, totuşi, că indiferent de motive, ar trebui să le lăsăm în pace că ele ştiu mai bine ce e potrivit sau nu pentru viaţa lor.

  3. M-ar surprinde daca ai rezona (heh, postarile legate de copii si parenting au fost unul din motivele pt. care am dat unlike prima data la BE – like how you do business, dar ideile promovate ma fac de destule ori sa-mi tot stau pe degete… pana se ajunge la tema asta, unde sar mereu). Numar pe degete persoanele de care am dat care-s de acord cu asta, in schimb din partea cealalta, pe langa reactii de toate felurile, legaturi rupte si blocari din cauza asta, mi s-a spus si ca daca se ajunge sa se puna problema asa ne intalnim cu arma-n mana de parti diferite ale baricadei sau c-ar trebui sa fiu linsat, asa ca… D-asta ziceam partea a 2-a.

    Si daca ar fi doar viata lor, complet de acord, dar daca cei care ajung in functii cu extrem de multa putere au si alte optiuni, pt. omul de rand a face un copil e actiunea care are cel mai mare impact asupra lumii.

  4. PS: Se reincarca extrem de greu pagina dupa ce postezi un comentariu vad. Dureaza cam 1 minut, dar nu-i pt. ca atat dureaza sa se posteze, ca daca deschid iar in alt tab imediat vad comentariul deja acolo.

  5. Stai un pic, să ne-nţelegem. Nu am zis că nu sunt de acord, dar cred că dacă mi-ar spune cineva că e o crimă să aducă un copil pe lume, mi s-ar părea că lipseşte ceva, o parte din informaţie. Nu că nu sunt de acord. Înţeleg foarte bine atunci când mi se enumeră motive care ţin de viaţa lor, corpul lor, nu sunt potrivite şi nu se simt capabile de asta, dar partea cu crima în lume e puţin… cum să zic, prea puţin personală.

    Înţelegi ce zic?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *