“Dansul este limbajul ascuns al sufletului” – Martha Graham

Martha Graham (n. 11 mai 1894, Pittsburgh, SUA – d. 1 aprilie 1991, New York City, SUA) a eliberat arta dansului prin inventarea unui nou limbaj al mișcărilor bazat pe respiraţie, tensiune şi relaxare a corpului, pasiunea, vitalitatea și filosofia sa despre dans lăsând o amprentă puternică în istoria dansului modern. Martha a învățat să se debaraseze de formele stricte care au guvernat în mod tradițional coregrafia, fiind o personalitate de bază a mișcării americane de dans modern, împreună cu alte mari nume precum Isadora Duncan, Doris Humphrey, Loie Fuller, Helen Tamaris sau Lester Horton.

Dansul modern a luat naștere în secolul XX ca o mișcare de răzvrătire a dansatorilor și coregrafilor americani, împotriva rigidității și previzibilității dansului clasic. Pentru Martha, trupul uman a fost un instrument viu prin care dansul comunică neîngrădit, viața și mișcarea căpătând aceleași valențe. Viața este susținută de respirație, viața înseamnă un cumul de trăiri, iar dansul deopotrivă, înglobează toate acestea. Tehnica identificată de ea se bazează pe tensionarea mușchilor și relaxarea acestora, creând astfel un stil de mișcare inovator. Respirația și controlul acesteia joacă un rol important în mișcare. Coregrafa a revoluționat arta dansului de asemenea, și prin preocuparea sa pentru realizarea costumelor și a muzicii din cadrul spectacolelor sale, munca sa legendară fiind izvorătă dintr-un perfecționism creator.

Martha Graham a studiat teatru și dans la Universitatea din Cumnoch (1913-196), iar în 1926 a început să predea la Eastman School of Music and Theater din Rochester. În 1927 înființează Martha Graham Dance Company – o trupă de dans formată la început doar din femei. Noul stil de dans inventat este o adevărată filosofie pentru că pentru ea, dansul simbolizează însăşi viaţa. Îndepărtându-se de superficialitatea dansului clasic, Martha se inspiră pentru piesele sale din subiecte psihogice, sociale și arta contemporană. Artista a lăsat în urmă o filosofie a dansului, care explică de ce trupul, acest veșmânt sacru este un veritabil instrument de expresie și 181 de piese coregrafice dintre care amintim: Prelude to a Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf Rag (1990).

“There is a vitality, a life force, an energy, a quickening that is translated through you into action, and because there is only one of you in all time, this expression is unique. And if you block it, it will never exist through any other medium and will be lost.”

Alte cărți din categoria dans contemporan:

Author: Denora

Amestec de culoare, de fantezie și rigoare, de fragilitate și forță, iubesc oamenii și cuvintele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *