Daily Rituals

Preţuiesc mult rutina în viaţa mea. Îmi place constanţa dată de proiectele lungi pentru că pot să-mi urmăresc evoluţia, să ştiu c-am plecat de la punctul A şi acum sunt unde sunt. Cred, la fel ca una din autoarele prezente în cartea despre care vorbesc astăzi, că “rutina este o condiţie a supravieţuirii”.  

Daily Rituals este o carte despre circumstanţe, nu despre produsul finit, este despre ordine, superstiţii şi mici idiosincrazii, abundă în renunţări şi compromisuri. Mundanul are aici rolul principal. Şi dacă e multă viaţă, e şi multă anecdotă.

Hemingway scria în picioare, în faţa unei biblioteci pe care era maşina sa de scris. Lui Faulkner îi plăcea să lucreze în bibliotecă şi, deoarece camera nu avea încuietoare, obişnuia să ia mânerul cu el. Una din multele superstiţii ale lui Truman Capote era de a nu lăsa mai mult de 3 mucuri de ţigară în scrumieră, iar dacă era în vizită, mai bine punea mucurile în buzunar decât să lase scrumiera să se aglomereze. Mai mult, nu începea şi nu termina nimic vinerea. Schiller avea un sertar plin cu mere putrede pentru că, spunea el, avea nevoie de mirosul acela ca să simtă impulsul de a scrie. Georges Simenon se cântărea înainte şi după fiecare carte scrisă, estimând că oricare din ele l-a costat aproape un litru şi jumătate de sudoare.

Astea sunt câteva dintre ciudăţenii. În rest, e vorba de un orar de muncă autoimpus chiar dacă fiecare dintre cele 161 de minţi creatoare din cartea lui Mason Currey – romancieri, dramaturgi, coregrafi, pictori, compozitori, poeţi, matematicieni etc. –  are propria versiune despre ce înseamnă procesul creator.

Mi s-a părut extrem de interesant că majoritatea artiştilor din carte au “denunţat” dimineaţa ca fiind timpul preferat pentru a se apuca de lucru. Puţini sunt cei care creează noaptea, şi încă şi mai puţini cei care nu au propriu-zis o rutină ataşată muncii lor (ca Marina Abramović sau D. F. Wallace). Abuzul de amfetamine, alcool sau ţigări e la ordinea zilei şi afectează negativ lucrarea pe cale să se nască. La fel de demnă de atenţie este şi pasiunea pe care o investesc aceşti oameni în plimbările de peste zi; devine la fel de important să te îndepărtezi de obiectul muncii tale, pe cât este de important să ţi-l apropii şi să-l domesticeşti zi de zi.

Am început cartea convinsă că tot ce aveam să citesc mă va deprima crunt. În secret, speram totuşi să fiu inspirată. Deprimarea nu mi-a dat defel târcoale, dar un fel de curaj, da. Cred că volumul acesta se va dovedi folositor tuturor celor care activează în orice domeniu creativ şi, în general, pentru cei care procrastinează, simţindu-se vinovaţi la sfârşitul zilei. N-am înţeles cum a fost organizată cartea, pentru că artiştii nu sunt prezentaţi nici cronologic, nici alfabetic şi nici în funcţie de domeniul lor de activitate, dar acesta e doar un mic inconvenient. Mi s-a părut fascinant că cineva s-a gândit să investigheze şi acea părticică a vieţii unor personalităţi şi chiar aş vrea să citesc ceva asemănător despre scriitori români sau, cel puţin, despre autori contemporani. Bănuiesc că rutina este exponenţial diferită la un scriitor sau pictor de secol 21 care are de jonglat cu mult mai multe tentaţii.

Înainte să public această recenzie, am dat din întâmplare peste video-ul de mai jos. Şi cum eu cred că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple, vi-l arăt şi vouă. Se numeşte The Science of Productivity şi tratează problema simpatic şi colorat, cât să te ţină ancorat acolo timp de 3 minute.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *