Cum să te faci om mare

Cursuri, ateliere, pliante, forumuri, conferinţe, cărţi, emisiuni, reviste, sesiuni de dezbateri etc., etc., etc. Parentingul pare să fii devenit o academie de studii aprofundate, la care vrem cu toţii să fim acceptaţi şi să absolvim cu diplomă de merit într-ale fericirii copiilor noştri. Doar că examenele se dau în fiecare zi, în fiecare clipă, şi doar trecerea anilor poate stabili cât de lin, de curat şi de frumos s-a făcut promovarea de la copil la adult.

Sunt o sumedenie de surse de informare şi pregătire pentru „meseria” de părinte, fiecare propunând o fişă a postului, cu tot felul de obiective, reguli şi un index precis al greşelilor sau ideilor inspirate.

Temători că nu-i vor putea oferi copilului lor toate şansele pentru a face ce-i place, a-şi descoperi talentul, pentru a-şi urma chemarea, a-şi face prieteni, pentru a fi curajos, încrezător şi bun, mai precis, că nu vor face tot ce trebuie pentru a-l face fericit sau capabil de a-şi afla fericirea, părinţii sunt tot mai dispuşi să reintre în sala de clasă a vieţii de familie pentru a învăţa mai multe despre o materie care nu poate fi predată: cum să creşti un om.

Dintre toate lucrurile pe care nu le ştim, pe care nu le înţelegem, cred că ăsta este unul dintre cele mai nobile care poate fi cercetat, răscolit, investigat: cum ne putem folosi de iubire pentru a aduce binele în lumea celor pe care îi iubim.

Deşi nu există un model patentat, un prototip de succes sufletesc, rostul tuturor acestor căutări este acela pe care cred că ar trebui să-l aibă educaţia în general: să te facă să fii curios, să-ţi găseşti informaţiile de care ai nevoie, în avalanşa de sfaturi pe care le primeşti, să înveţi să creşti frumos alături de cel mic, doar grija, joaca şi iubirea necondiţionată fiind nenegociabile în orice metodă de parenting,  mai mult sau mai puţin convenţională.

How To Raise An Adult
Cuvântul parenting este unul sec, dar în spatele lui se ascunde truda dragostei de a se transforma în leagăn pentru viitor, de a construi o viaţă din bucăţi de cântece, de poveşti, de zâmbete şi de mângâieri, de a transforma o strângere de mână în promisiunea unei legături infinite.

How To Raise An Adult: Break Free Of The Overparenting Trap And Prepare Your Kid For Success a lui Julie Lythcott-Haims pune reflectoarele pe capcanele care pot apărea atunci când vrei să fii super-părinte, bifând toate  bornele „excelenţei” universal acceptate. E bine să cunoşti totul, dar să aplici doar ceea ce prieşte relaţiei dintre tine şi copilul tău, spune Lythcott-Haims şi să nu încerci niciodată să-i constrângi libertăţile, independenţa încercând să-l transformi în ceea ce nu e.

Exemplele din carte se referă la părinţi care nu-şi lasă copiii să greşească, să aibă experienţe care să le fie lecţii pentru mai târziu, ci insistă ca aceştia să fie ceea ce se aşteaptă de la ei: de-asta îi însoţesc în excursiile cu clasa, arătându-le cum să se poarte în societate, le fac ei temele sau desenele pentru şcoală, pentru a nu-şi dezamăgi profesorii, contestă dreptul aceloraşi profesori de a le da copiilor lor o notă mică, făcând ca orice testare să aibă o importanţă mai mare decât cunoştinţele asimilate.

Şcoala nu ar trebui să fie o instituţie de notare, de ierarhizare, ci un laborator de formare, mentală şi spirituală, care să te îndrume către cel care îţi doreşti să fii. Iar ambiţia unor părinţi, de a-şi transforma copiii într-o foaie strălucită de catalog, poate dăuna destul de mult dezvoltării acestora.

Ce propune How To Raise An Adult? Citând studii care arată că supra-parentingul îi face pe copii să fie anxioşi, mai puţin deschişi la experienţe noi, mai puţin mulţumiţi de lucrurile bune care li se întâmplă, Julie Lythcott-Haims insistă asupra ideii că toţi copiii trebuie încurajaţi să înveţe să se descurce singuri, fără controlul permanent al părinţilor, să se încurce, să dea greş şi să li se spună că trebuie să găsească răspunsurile de unii singuri. Să-şi găsească rostul în lume, nu să fie protejaţi de aceasta.

Bineînţeles, asta se întâmplă gradual şi în etape „dirijabile”, dar pas cu pas se construieşte stima de sine, curajul de a face alegeri, de a avea siguranţa propriilor opinii şi de a se înţelege pe sine.

Ultimul capitol al cărţii „Îndrăzneala de a fi un altfel de părinte” este tocmai pentru adulţii care vor să crească adulţi. Pentru Lythcott-Haims fericirea copiilor este strâns legată de cea a părinţilor, felul în care ei aleg să-şi trăiască viaţa fiind cel mai bun model de bună practică.

Timpul petrecut în familie, joaca, iubirea, emoţiile împărtăşite toate construiesc sufletele, echipându-le pentru viitor. Iar educaţia cea mai importantă nu este aceea care ţine de calificativele de la şcoală, ci de experienţele de viaţă pe care cei mici le vor îmbrăţişa cu bucurie, curiozitate şi curaj.

Pentru că, până la urmă, dragostea este super-puterea oricărui părinte!

Parenting necondiționat
French Parents Don't Give In
Smart Parenting for Smart Kids: Nurturing Your Child′s True Potential
Calm Parents, Happy Kids
Between Parent and Child
The Opposite of Worry
The Conscious Parent

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *