Cum să faci viaţa să danseze

Mi-am dat seama că uneori citesc biografiile oamenilor pe care îi admir ca pe un fel de reţetă: se ia puţină nefericire (deşi nu chiar ca în Torturaţi-l pe artist), se toarnă peste o iubire complicată, se amestecă şi nişte condimente picante, se căleşte sufletul în oareşce încercări, iar totul se lasă la dospit într-un aluat de talent şi dorinţă imensă de a împărtăşi. Compoziţia diferă, tocmai asta e interesant de descoperit, fiecare are propriile ingrediente, procesul de cristalizare, de aşezare în formă a preaplinului şi nestăvilitului interior este întotdeauna fascinant, oricât de dureros sau de fantastic.

Există artişti pentru care lumea întreagă este masa de lucru, pentru care aerul devine instrument de creaţie, oameni care construiesc în interiorul lor tărâmuri ale căror subterane şi văzduhuri sunt nesfârşite. Şi de care te simţi apropiat pentru că, pe anumite frecvenţe, scânteieri din gândurile sau emoţiile voastre se întâlnesc şi se îmbrăţişează nevăzute. Asta te face să-ţi doreşti uneori să-i cunoşti dincolo de ceea ce-ţi arată. Să pătrunzi în culisele neluminate ale sufletelor lor, fără să deranjezi, doar cât să surprinzi puţin mecanismele care fac magia să se întâmple.

Pina Bausch backstage
Ochii închişi ai coregrafei Pinei Bausch, din Café Muller, sunt mai grăitori şi mai expresivi decât orice privire limpede, deschisă, pentru că, asemenea fiecărei fibre a corpului ei, spun o poveste… dincolo de ce se vede, ce se simte, ce se trăieşte, dincolo de sine şi de ceilalţi, către o dimensiune care poate fi cuprinsă doar într-o respiraţie.

Metodele ei de lucru sunt studiate în universităţi din toată lumea, deşi nu pot fi învăţate, a redesenat cu petale de garoafe graniţele dintre dans şi teatru, dintre artă şi viaţă, făcând aerul să vibreze din tăceri, gesturi frânte, ritualice. Corpul ei în mişcare a scris poezii, citite şi răscitite, până s-au recompus în sufletele tuturor privitorilor săi. Pina Bausch rămâne una dintre marile forţe artistice ale timpurilor noastre, dărâmând cu fragilitatea şi suavitatea trupului ei serafic toate barierele, prejudecăţile, neputinţele, neştiinţele. S-a aventurat în străfundurile memoriei, suferinţei, iubirii, a  îmbrăcat sentimentele în haine vaporoase, lăsându-le să îşi danseze povestea nestingherite, prin mişcări năvalnice, din care sufletul nu a ieşit niciodată nevătămat.

Prietenul său bun, cineastul şi fotograful KH. W. Steckelings a documentat toată această călătorie în cartea Pina Bausch backstage, o fereastră către culisele poveştilor create de Bausch, care cuprinde imagini inedite de la repetiţii, din timpul pauzelor de lucru, adică momente în care visele îşi găseau răgazul să se aşeze în coconul lor, pentru a se transforma.

The Pina Bausch Sourcebook
Steckelings le-a fost alături, la Wuppertal, Pinei şi discipolilor ei, atunci când spectatorii care se aşteptau la balet clasic ieşeau trântind zgomotos uşa sălii, pentru că pe scenă nişte dansatorii cu ochii închişi păreau să nu facă altceva decât să se izbească de mesele dintr-un restaurant – Café Müller (1978), sau să se murdărească de pământ – Rite of Spring (1975), aceleaşi spectacole (precum şi Palermo Palermo (1989) sau minunatul Nelken (2005)) stârnind în cei entuziasmaţi de descoperirea unei noi forme de expresie artistică un fel de delir al fascinaţiei pentru noua magie scenică, pe care o aplaudau zeci de minute, fără oprire.

Artistă controversată, spirit liber şi curajos, Pina Bausch a fost şi un om care şi-a disecat nemilos experienţele de viaţă (fericite sau devastatoare), într-un laborator interior în care fiecare celulă de emoţie a fost aşezată pe plăcuţe de sticlă, pentru analize, recoltată şi preschimbată în invitaţie la dans.

Tocmai pentru că fiecare mişcare a sa pe scenă este autobiografică, mărturiile foto ale lui KH. W. Steckelings sunt foile de lucru ale unui suflet care-şi caută locul pe pagină, pe scenă, pe viaţă. Şi este una dintre întâlnirile din care nu ai cum să ieşi neschimbat, pentru că o doamnă cu un acordeon îţi poate dezvălui, într-o singură clipă, tot ceea ce n-ai fi vrut să ştii despre tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *