Cum am ajuns să te iubesc…

Printr-o simplă căutare pe Google poți afla “cum să faci bani”, „cum să îți dresezi mintea pentru a scăpa de nefericire”, “cum să obții un abdomen plat în 6 zile” sau “cum să îți cureți sângele cu urzici”.  Aproape fără să ne dăm seama, facem loc pe “musai list” unor obiective din ce în ce mai surprinzătoare.

Totul e să-ți dorești, iar ponturile despre “cum să…” îți invadează monitorul cu zeci de garanții ale succesului, în doar câțiva pași obligatorii.

Cele mai căutate sfaturi sunt, bineînțeles, cele despre relații, despre cum să găsești persoana potrivită, cum să menții pasiunea în cuplu, cum să treci peste o despărțire și, în general, despre cum să iubești comme il faut.

Cărți ca Why Men Marry Bitches, He’s Not That Into You, Good Girls Go to Heaven, Bad Girls Go Everywhere  au rescris, într-un mod neconvențional, regulile întâlnirilor, care nu se mai petrec pe teritoriul comun al compromisului, care ne apropie la jumătatea drumului, ci pe acela al milei în plus, pe care cei care-și doresc să facă parte din viața noastră (din motivele potrivite) trebuie să fie dispuși să o parcurgă.

Dar dragostea rămâne marea și fascinanta enigmă a tuturor civilizațiilor, cu istorii, ruine, triumfuri și moșteniri neprețuite lăsate generațiilor viitoare. Tocmai de aceea, nu e de mirare că tot mai multe studii de specialitate încearcă să decodeze mecanismele cognitive și emoționale care transformă o întâlnire oarecare, între doi oameni obișnuiți, într-o forță de neîmblânzit, care unește sufletele pentru totdeauna.

On Romantic Love: Simple Truths about a Complex Emotion
Berit Broogard, profesor universitar de filozofie, psihologia limbajului și științe cognitive, s-a încumetat să pornească într-o nouă expediție temerară, prin luxurianta junglă a emoțiilor umane, iar în On Romantic Love: Simple Truths about Complex Emotions face un inventar al descoperirilor ei.

“Ce sentiment… Dragostea… E incredibil… Îți calcă în picioare ego-ul, îți ia mintea prizonieră și te forțează să faci lucruri care mai târziu ți se par absolut ridicole. Nu-i decât pură dependență. Un trip chimic. Îți umblă cineva la neurotransmițători și gata, ești legat”… Este una dintre replicile cinicului Joni, personajul creat de Mika Myllyaho, în piesa de teatru Panică, iar Broogard confirmă că lucrurile chiar stau cam așa. Buchetul de trandafiri de la prima întâlnire, schimbul sclipitor de replici sau zâmbetul cuceritor sunt doar declanșatori, dopamina, adrenalina și doza potrivită de serotonină sunt, de fapt, „compoziția” chimică a iubirii, ingredientele care ne inundă creierul, transformându-ne, din simpli muritori, în îndrăgostiți.

Dar în timp, efectele reacțiilor neurochimice se diminuează, iar atunci când pasiunea trebuie să se transforme în stabilitate, Berit Broogard spune că o relație, asemenea oricărui organism viu, poate supraviețui doar adaptându-se, transformându-se, prefăcându-se într-o versiune superioară. Pentru că trecerea timpului testează seismic fundațiile unei legături profunde: atașamentul și dorința de a-l face fericit pe cel de lângă tine.

„Pentru a avea o căsnicie de succes, e nevoie să te îndrăgostești de nenumărate ori, dar mereu de aceeași persoană.” (Mignon McLaughlin)

Broogard explică și faptul că, în urma unei despărțiri dureroase, inima frântă nu este doar o metaforă, ci chiar un diagnostic medical concret, numit de comunitatea științifică „cardiomiopatie de stres”. Se pare că persoanele care suferă de acest sindrom au același nivel de adrenalină în corp precum cei expuși unui risc de infarct, adică de până la 34 de ori mai ridicat decât la o persoană normală.

De această dată, vindecarea poate veni chiar din suferință. Așa cum spun și cei de la U2, “o inimă care sângerează este o inimă care bate”…

Contradictorie, devastatoare, tulburătoare, distructivă, salvatoare, obsesivă, iluminată, dragostea rămâne marele mister, pe care fiecare dintre noi e dator să încerce să îl dezlege, deși ne alunecă printre degete de fiecare dată.

On Romantic Love introduce noi necunoscute filosofice și neurologice în ecuația iubirii, dar nu dă răspunsuri definitive. Rămân doar întrebările cu răspuns veșnic deschis…

I was about half in love with her by the time we sat down. That’s the thing about girls. Every time they do something pretty… you fall half in love with them, and then you never know where the hell you are. (Catcher in the Rye, JD Salinger)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *