Cu Jonathan Safran Foer la masă – ‘Eating Animals’

Din luna ‘Trăiesc sănătos’ nu poate să lipsească Eating Animals a lui Jonathan Safran Foer, un articol Joacadeamine

Eating Animals
Dacă mă întreba cineva săptămâna trecută cu cine vreau să iau masa, răspunsul ar fi fost Jamie Oliver pentru că deși nu i-am văzut nicio emisiune, arată foarte drăguț pe coperta cărților și pare că știe ce propune acolo să punem în farfurie. Eh, asta era săptămâna trecută, când orice aveam în farfurie era drăguț (de obicei dietetic, dar totuși drăguț) și Jamie Oliver n-avea nimic din aura neagră a unui Hitler blond și durduliu. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos de săptămâna trecută până acum, măcar în aparență, doar m-am plimbat prin Barcelona cu ultima carte a lui Jonathan Safran Foer în geantă. Și am citit-o. Și deși nu cred în cărți care îți schimbă viața (eu sunt genul de persoană care la lectura ‘Allen Carr’s Easy Way to Stop Smoking‘ își aprinde două țigări simultan), prefer să cred că viața mea e schimbată de oameni în care am încredere decât de personaje care se forțează peste măsură să transmită un mesaj. Degeaba mi-au sugerat prietenii A, B și mai ales C vegetarianismul, dacă n-au avut elocvența necesară și, de ce să nu fiu onest, nici influența asupra mea să mă convingă să urmez luminița asta plăpândă a trendurilor eco.

Dar când vine Jonathan Safran Foer cu ‘Eating Animals se schimba treaba. Unu la mână, m-a făcut să aștept câțiva ani o carte de-ale lui. Ceea ce e pervers, pentru că știu că poate și mai știu că are și cu ce. Doi la mână, Jonathan Safran Foer duce un fel de viață normală (nu e treaba mea, dar o impresie despre viața autorului am și eu), drept pentru care pot să-l cred mai degrabă pe el, pentru că sunt captiv paradigmei ăsteia care presupune că bărbații care au doar cu un an mai mult decât mine, sunt successful și sexy au ceva mai mult să-mi spună decât copiii isterici și loser-to-be ai evanghelismului eco sau candidați dubioși la președenție. Poate e greșit să iau succesul (comercial sau de altă natură) ca măsură a lucrurilor, dar așa sunt eu și nu am de gând să mă schimb.

JSF nu îmi spune lucruri pe care sus numiții nu mi le-ar spune. Dar contează foarte mult felul în care o face. Felul în care o paradilla de mariscos de care te bucuri sub soarele Barcelonei înseamnă câțiva metri cubi de viață marină moartă ca by-catch, sau felul în care sila fermierilor de a manevra păsări moarte pentru că nu reacționează la tona de antibiotice cu care sunt îndopate pentru a arăta mai bine și mai mult timp pe raftul supermarketului se traduce în sufocare prin laminare sau vidare. Până la urmă, manevrarea unui sac de plastic este ceva cu care suntem obișnuiți de când aruncăm gunoiul, și-l aruncăm de ceva vreme. Că veni vorba de gunoi, nu cred că o să mai gust vreodată carne de porc atâta vreme cât sistemul de cuști din ferme înseamnă că porcii, de altfel animale drăguțe și foarte ușor de reprezentat în desene animate, înoată în fecalele locatarului de deasupra și de furie și lipsă de activitate se apucă și să le mănânce.

Citește mai departe!

S-ar putea să vă placă:

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *