Conquerors of the Useless


de Ioana Taflan

Am crescut la Brașov într-o casa cu gradina, dar locuiesc în București la bloc. Sunt româncă, dar am făcut școala în limba germană. Îmi place orice fel de muzică, dar nu-mi place să merg la concerte. Sunt absolventă a Facultății de Chimie, dar am lucrat 16 ani în comunicare.
Îmi place să gandesc liber, dar am fost ani de zile director într-o corporație. Ar trebui să port fuste sau rochii, dar prefer pantalonii. Sunt în permanență suspendată între două lumi.
Citesc. Nu știu dacă ajută, dar cu siguranță nu-mi dăunează.

Vi s-a întâmplat ca recomandarea unor prieteni de a vedea un film să echivaleze cu o fereastră deschisă către o alta lume? Mi s-a întâmplat cu 180 South. Am pășit pe un tărâm în care oamenii iubesc natura, în care conținutul este mai important decât ambalajul, în care spiritul domină materialul și toate acestea, demonstrate în cel mai simplu mod prin felul în care personajele acestui film documentar au ales să-și trăiască viața.

Povestea începe în 1968, când Yvon Chouinard, întemeietorul companiei Patagonia și prietenul său Doug Tompkins, întemeietorul The North Face și ESPRIT, porneau într-o călătorie din Statele Unite spre Patagonia ce avea să dureze 6 luni. Călătoria a fost imortalizată pe pelicula iar filmul rezultat a devenit un cult pentru iubitori de aventura, natură și libertate.

40 de ani mai tarziu, Jeff Johnson reface într-o călătorie epică traseul celor doi – de aici și filmul “180 South”- și ne prilejuiește întâlnirea cu Yvon Chouinard și Doug Tompkins din zilele noastre.


Facem astfel cunoștință cu doi oameni ale căror existențe sunt lecții de viață, demonstrații de sustenabilitate, simplitate și normalitate într-o lume dominată de anomalii.

Unul conduce o companie care a renunțat să folosescă orice resurse care ar putea să dauneze mediului, chiar dacă aceste renunțări au amenințat serios de-a lungul timpului cifra de afaceri a companiei. Continuă sa escaladeze munții cu același echipament pe care îl avea și acum 30 de ani; “de ce nu? este încă funcțional!” și spune că “un lucru este perfect atunci când nu mai poate fi simplificat, nu atunci când nu mai reușești să-i adaugi nimic”.

Celălalt a renunțat total la lumea afacerilor după ce și-a dat seama că își consumă toata energia încercând să convingă oamenii să cumpere lucruri de care de fapt nu aveau nevoie. Și-a folosit mare parte din bani ca să cumpere peste 200.000 de acri de pământ în Patagonia, pe care i-a transformat într-una din cele mai mari rezervații naturale private din lume: Concervacion Patagonica – http://www.conservacionpatagonica.org

De ceva vreme mă preocupă gânduri și întrebări de genul: către ce se îndreaptă omenirea asta? De ce refuzăm cu obstinență să învățăm din greșelile trecutului? Când o sa ne oprim din această cursă nebună în care totul în jurul nostru se transformă într-un ocean de victime colaterale?

Poate și de aceea, pentru mine, 180 South a fost un punct de cotitură. Pentru că vorbește despre oameni care au ales să înoate împotriva curentului. Și deși ei singuri spun că “luminița de la capătul tunelului” nu se mai vede, au puterea să nu-și abandoneze idealurile. Și asta, în mod aproape miraculos, îmi dă speranță.

Jumătatea mea mai bună, chinuita de aceleași neliniști ca și mine, dar dotată nativ cu un entuziasm care îl depășește cu mult pe al meu, s-a lansat în căutări fervente ce s-au materializat în trei cărți:

  1. 180 South – Conquerors of the useless – scrisa de Yvon Chouinard, Jeff Johnson și Chris Malloy
  2. Let my people go surfing – the education of a reluctant businessman – scrisă de Yvon Chouinard
  3. Collapse – How societies choose to fail or survive – scrisă de Jared Diamond

Între timp ne-am cumpărat 2 tricouri de la Patagonia. Pe unul scrie: Live simple. Pe altul: Eat local. Sunt confecționate din bumbac ecologic, imprimate cu coloranți netoxici, se spală la 30 de grade, nu trebuie călcate și ….țin o viață. Le purtăm cu multă convingere. Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun cu asta, vă invit să citiți cărțile de mai sus.

Btw, v-am spus bancul nostru eco preferat?

O cometă trece prin apropierea Pământului și îl vede cam pleoștit.

– Ce-i cu tine? îl întreabă.

– Nu mă simt prea bine, îi raspunde Pământul. Mi-au ieșit niște Homo sapiens.

– Stai liniștit, îi răspunde cometa. Ăștia trec repede.

Nu ne-am decis încă dacă e de râs sau de plâns.



Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *