Cititul contemporan

Dacă sunteţi legat la tot ce înseamnă tehonologie ori dacă sunteţi pur şi simplu la curent cu lucrurile ce se mai aud din gura lumii, pe ici pe colo veţi auzi sintagma asta, care – din păcate încep să şi cred – a devenit între timp o lozincă : „Tineretul nu citeşte” ori şi mai general „Nimeni în ziua de azi nu mai citeşte”. Câteodată sunt uimit de faptul că acest lucru vine de la unii oameni care se includ cu nici un fel de opoziţie în categoriile pe care le blamează ori către care pur şi simplu arată cu degetul. Nu am cu ce alta perioadă să fac comparaţie, nu am decât 19 ani însa în ceea ce priveşte contemporaneintatea, pot să spun doar atât: se citeşte. Poate nu cum vrem noi, poate nu ce vrem noi, însa un lucru e sigur: se citeşte. Fie că este o carte pe lună, 4 pe lună ori una la doua luni, omul care face asta este un cititor. Iar pentru că – din fericire ori din păcate ? înca nu m-am decis – nu există ranguri de cititor (există totuşi bookaholic, deşi sună ca un simptom medical) discriminarea pe motiv de „ listă de lectură” este cât se poate de mică. Încerc să nu mă abat mult de la cursul iniţial al acestui post, însa câteodată mai mă duce valul şi ajung să mă depărtez – cum ar zice englezul „I digress”. La o simplă plimbare cu metroul la orice oră din zi, găsesc cel puţin 5 persoane care stau frumos pe scaun cu o carte în braţe. Am intâlnit oameni care citeau şi Stephen King şi JK Rowling şi self-help books, însă nu asta e important. E important să te uiţi la ei şi să vezi cât de fericiti pot fi in acele 10 (sau mai puţine ) minute în care se aşează pe un scaun în metrou, îşi scot cartea din geantă şi citesc. Acasă poate nu au timp, însă astea 10 minute în fiecare zi sunt ale lor şi ale cititului şi nimeni nu le poate lua această mică pauză de realitate.

Am început să citesc nu pentru că aşa se cerea la şcoală, ci pentru că mi-a plăcut. Deşi la început consumam doar povestea în sine, apoi mi-am dat seama că anumite lucruri se petrec la nivel subconştient: îmbogăţirea culturii generale, lărgirea vocabularului şi chiar şi analiza psihicului uman.

Aşadar, nu citiţi pentru că se cere, nu citiţi pentru că vă simţiţi obligaţi să o faceţi (mai bine nu o faceţi). Cititul trebuie să fie o plăcere, nu o obligaţie.

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *