Citeşte şi tremură!

Ni se întâmplă tuturor, câteodată, să simţim nevoia sinistrului, a insidiosului. Pentru că viaţa noastră e aşezată şi efectiv lipsită de pericole iminente, ne cufundăm în atmosfera grotescă, nenaturală sau pur şi simplu înfiorătoare a unui film de groază sau a unui thriller care ne va suci minţile garantat. Mie, personal, vreau să mi se facă frică. Da, mă uit la filme de tipul ăsta când e soare puternic afară şi când pot să acced vizual toate colţurile din camera unde sunt, dar uneori, simt nevoia unei astfel de evadări.

Psihologii pretind că facem asta din mai multe motive: e diferit faţă de toată rutina din viaţa noastră, putem încălca, chiar şi doar imaginativ, nişte norme sociale, căutăm puţină adrenalină, e un mod controlat de a ne speria şi de la o distanţă sigură.

Pentru psihoanalişti, e un test bun al tuturor gândurilor latente şi fricilor din copilărie care există încă în noi, ca un soi de arhetipuri ale răului. Cu ajutorul lor am putea intra în contact cu o zonă a personalităţii noastre, necunoscută şi neexplorată. Dar când te uiţi la câteva episoade din Fringe şi apoi visezi monştri şi alte lucruri supranaturale şi înfiorătoare, parcă n-ai mai vrea să deranjezi zona aia din tine, ci s-o preferi nezgâlţâită şi nedeflorată. Ne alegem distracţia în funcţie de ce vrem să mişte în noi, de cum vrem să ne afecteze.

Imaginile au un impact mai puternic asupra noastră, accesează direct şi fără ocolişuri părţile din creier responsabile cu declanşarea fricii. În schimb, cărţile, cuvântul scris lucrează, dacă nu mai adânc, cel puţin mai intens. Iar gradul de experimentare al fricii depinde, în primul rând, de susceptibilitatea fiecăruia dintre cititori căci imaginaţia şi empatia sunt activate de la primul paragraf.

The Weird: A Compendium of Strange and Dark Stories promite exact asta: să te ia într-un rollercoaster de emoţii pentru ca tu să experimentezi cele mai exotice şi ezoterice monstruozităţi. Lipsesc elfii, prinţesele curajoase şi vrăjitorii bonomi, dar abundă supranaturalul şi straniul. Singurul lui defect? Veţi avea nevoie de o pernă ca să-i amortizaţi greutatea.

Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă… Predaţi-vă straniului, îmbrăţişaţi nefirescul şi nenaturalul! În cele peste 1100 de pagini, editorii Ann şi Jeff VanderMeer au strâns 110 povestiri, nuvele sau fragmente de roman, în ordine cronologică, începând cu un text din 1908 şi sfârşind cu un altul din 2010. E un tour de force prin toată lumea, cu traduceri din germană, rusă sau chineză şi fără limitele uzuale ale genului, adică mergând mai departe de zombi, vampiri şi vârcolaci, asasinate misterioase sau oase însângerate. Toate textele au ceva destabilizant şi fac apel la zona dark din cititor, dar pot fi, în acelaşi timp, şi foarte frumoase.

Fiind o antologie întinsă pe o perioadă lungă de timp, nu lipseşte diversitatea: există dramă, mitologie fantastică, poveşti din timpuri imemoriale sau unele care s-ar putea întâmpla chiar acum. Se simte influenţa suprarealismului, a literaturii decadente, a New Wave-ului sau a goticului.

Autorii povestirilor sunt faimoşi (Franz Kafka, H.P. Lovecraft, Daphne du Maurier, George R.R. Martin, Stephen King, Neil Gaiman, China Miéville sau Jeff VanderMeer, dar şi iluştri necunoscuţi (Fritz Leiber, Harlan Ellison sau Elizabeth Hand). Autoare clasice ca Mary Shelley sau Ann Rice nu au fost introduse în antologie.

The Weird are de toate pentru toţi fanii ficţiunii horror, fiind cea mai completă antologie de acest tip de până acum, cu nuvele şi povestiri din 20 de ţări din lume şi cu atât de diverse subgenuri, horror-ul tradiţional împletindu-se cu science-fiction-ul, ficţiunea literară, literatura fantastică şi chiar umorul.

Interesant este “Afterweird”-ul de la final, scris de China Miéville, în care acesta detaliază  etimologia cuvântului “weird”, recapitulând câteva dintre cele mai sinistre povestiri din compendiu şi subliniind că simţim supranaturalul şi nefirescul atunci când suntem în preajma lor.

The Weird a câştigat premiul pentru Cea mai bună antologie la World Fantasy Awards din 2012.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *