Citate pentru suflet

Noi, cei pasionați de literatură, știm că este imposibil să uiți o lectură care te-a captivat zile la rând, o acțiune pe care ai trăit-o cu sufletul la gură și mai ales personaje alături de care ai visat pe întreg parcursul cărții. Deseori ne identificăm cu sentimentele lor, cu gândurile și deciziile lor, greșelile sau bucuriile. Există personaje pe care le catalogăm drept negative, pe când altele sunt pozitive, unele chiar modele de urmat, caractere ce dorim să ni le însușim. Aici intervine rolul citatelor extrase din asemenea cărți de literatură. În mici agende, pe caiete de notițe sau în memoria telefoanelor mobile, notăm oricând avem timp un mic pasaj din cărțile pe care le citim.

Am o asemenea agendă încă din liceu. Găsesc de fiecare dată când o deschid memorii din pagini alese ale literaturii favorite. Este un sentiment placut, ca și cum ți-ai retrăi toți anii până în prezent, ca și cum ai relua părți din cărțile care te-au fascinat.

Vă îndemn să încercați acest exercițiu, sigur, dacă nu cumva deja îmi semănați. M-aș bucura și dacă vă faceți timp și ne împărtășiți citatele voastre favorite. Iată doar câteva din agenda mea personală:

Dar dacă e adevărat că port în suflet o dragoste nevdrednică, așa cum ai încercat să mă faci să înțeleg, o voi smulge din inima mea, chiar de-ar fi să-mi smulg odată cu această dragoste și inima din piept. (Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne)

Eu mort sunt azi… iar tu, tu iar mai vrei

Să mă omori. (Sofocle, Antigona)

Nesăbuit am fost că nu mi-am scos inima în ziua când am hotărât să mă răzbun! (Alexandre Dumas, Count of Monte Cristo)

O mască dați-mi! Mască pentru mască! (Shakespeare, Romeo & Juliet)

Nu te teme. Îți sunt prieten. Venisem să te văd dormind. Nu-ți fac niciun rău, nu-i așa, dacă vin să te văd dormind? Ce-ți poate să-ți pese că sunt aici, când ai ochii închiși? (Victor Hugo, Notre Dame de Paris)

Cum să iubești două femei deodată? Cu două feluri diferite de dragoste? Curios…bietul idiot! Ce se va alege de-acum de el? (F.M. Dostoievski, Idiotul)

Doară din tot ce pe lume e viață și mișcă

Nu e nimic mai de plâns și mai necăjit decât omul. (Homer, Iliada)

Natura nu suportă monotonia! (A. Vinogradov, Defăimarea lui Paganini)

Pământul nostru e mai sărac în genii decât universul în stele fixe ș mai degrabă s-ar naște în văile nemăsurate ale chaosului un nou sistem solar, decât pe pământ un geniu. (Mihai Eminescu, Fragmentarium)

Savoir souffrir sans se plaindre, ca c’est la seul chose pratique, c’est la grande science, la lecon a apprendre, la solution du problem de la vie. (Irving Stone, Bucuria vieții)

 

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *